Mulţi tineri părăsesc ţara să înveţe în România, nu fiindcă e la modă, tendinţele acestea au trecut deja, ci fiindcă e ceva normal.
Aud multe păreri, împărţite şi contradictorii, oameni care se duc acolo de dragul diplomei sau pentru că vor să scape de acasă, să se simtă mai maturi, să fugă de părinţi, ori, zic ei, pentru că va fi cu mult mai uşor să te angajezi la lucru cu studiile calitative, care se oferă acolo.
Am fost şi eu acceptată în România, în Galaţi la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, am intrat la buget şi cu bursă pe deasupra. Surpriză mare pentru mine deoarece nu-mi imaginam că media mea de la Bac (8,9) mă va duce atît de „departe”. Fiind destul de măgulită la început, eram gata să accept şi să las Chişinăul pentru un oraş de provincie de la graniţa României. Mi-am schimbat brusc părerea cînd am realizat că un oraş provincial român nu o să-ţi ofere oportunităţile pe care le ai în capitala ţării tale, cel puţin în jurnalism, iar diploma europeană pe care o vei primi nu te va face din senin un specialist mai bun. Decizia mea a fost justificată, deşi mulţi oameni au rămas dezamăgiţi de faptul că am ales să spun NU unei ţări europene, care se oferea să-mi mai şi plătească bani pentru ca să învăţ.
Sistemul educaţional din România, pe cît ar fi el de bun, nu e la fel în toate regiunile, dacă vrei să-ţi faci studiile acolo trebuie să-ţi alegi unul dintre marile centre universitare: Cluj, Sibiu, Iaşi, Bucureşti.
Nu plecaţi de acasă doar de dragul plecatului sau pentru că vreţi să scăpaţi de părinţi. Alegeţi-vă o cale corectă, justificată, diploma nu o să vă pună deodată pe un piedestal, studii de calitate se fac şi la noi, numai să vrei să înveţi!
Nicoleta Cîrlig, USM