Cu o voce numai lapte și miere, cu o răbdare infinită și cu dragoste fața de oameni și limbă, dna Tamara Berzoi i-a învățat arta cuvîntului rostit frumos pe mai toți jurnaliștii care astăzi apar pe ecrane. În interviul următor descoperiți ce părere are dumneaei despre limbajul studenților, ce greșeli de exprimare sunt comise cel mai des și ce putem face ca să ne îmbunătățim dicția.
– Dna Berzoi, de unde și cum ați deprins arta vorbirii frumoase?
– Ca să răspund, mă voi întoarce puțin în trecut. Am devenit studentă în anul 1957. Atunci problema limbii era pusă cu totul altfel. Eu fiind din Ucraina și făcîndu-mi studiile în Cernăuți, auzeam mai mult limba rusă și cea ucraineană. Dar am avut mare noroc, pentru că printre profesorii care ne predau la facultate erau și dintre cei care-și făcuseră studiile la București. Mi-aduc aminte de o profesoară, dna Penciuc, care vorbea perfect 6 limbi. Dumneaei, crezînd că vorbesc mai ingrijit, m-a luat de mîna și m-a dus la un post de radio din Cernăuți, care emitea cîteva ore pe zi în limba română. Am început să fac mici interviuri, să citesc cîte o bucățică de text atunci cînd era nevoie. Un alt profesor care mi-a fost model a fost domnul Corcinschi, care a scris multe articole despre gramatica noastră. Îmi amintesc cu drag de domnul Sadovnic, care, deși era ucrainean de origine, vorbea tare frumos în limba română. Foarte multe lucruri am învățat de la ei. Probabil un lucru important este că obișnuiam să citesc mult. În plus, în familia mea se vorbea curat, părinții mei fiind profesori. Acest fapt mi-a cultivat limba.
– Ce părere aveți despre limbajul pe care îl folosesc astăzi jurnaliștii, atît în presa audiovizuală cît și în presa scrisă?
– În presa scrisă, cu părere de rău, găsesc greșeli gramaticale. Greșeli de acord în gen, număr și caz, „a noștri” în loc de „ai noștri” sau „a” în loc de „al”. La fel se întîmplă și la radio și la tv. Într-un timp îmi decupam din ziare aceste greșeli, dar la un moment dat, cînd am realizat că sunt în dreapta și în stînga, am renunțat. Mi-am dat seama că bat clopotul în vînt. Legile gramaticale, sintaxa și morfologia sunt foarte importante. Ar fi foarte bine dacă studenții de la jurnalism ar învăța în primii doi ani legile gramaticale, sintaxa și morfologia. E necesar să se pună accent pe gramatică.
– Care sunt cele mai frecvente greșeli de exprimare pe care le auziți?
– În limbajul televizat accentele se pun greșit. Deseori aud epÓcă și nu épocă, care este varianta corectă, în loc de díplomă aud diplÓmă. E necesar ca jurnaliștii să fie mult mai atenți, mai ales cînd au atîtea tehnologii la care să apeleze. Atunci cînd aflăm unde vom fi trimiși să facem materialul, ne documentăm și vedem cu ce cuvinte vom jongla. Responsabilitatea este și mai mare, cu cît oamenii obișnuiesc să creadă că exprimarea auzită la radio sau la televizor este corectă.
– Cum priviți această situație din Republica Moldova cînd oamenii nu se preocupă de ceea ce vorbesc și nici de modul în care o fac?
– Am observat că dacă o persoană se afla la țară, de exemplu, începe să vorbească mai simplu, cu termeni uzuali. Aflîndu-se în vizită, iarăși, se vorbește corect, cuviincios, în special cînd sunt copii în jur, în cazul acesta maturii înțeleg că micuții repetă tot ce aud în jur. A vorbi frumos înseamnă să ne respectăm limba. Atunci cînd fac cumpărăturile, conversez cu mare plăcere cu bătrînelele de la piață pentru că vorbesc foarte îngrijit.
– Ce părere aveți despre limbajul studenților?
– Uneori, cînd îi aud vorbind la pauze, mi se cam ofilesc urechile. Cred că aflîndu-ne în incinta universității trebuie să vorbim corect și frumos, altfel nu ne vom obișnui niciodată să o facem. Cu cît exersăm mai mult, cu atît vom pronunța cuvintele mai ușor, mai cursiv. Mai ales că avem atîtea posturi tv și radio și atîția prezentatori care fac față cerințelor, atît din punct de vedere al prezenței lor pe ecran, cît și al felului în care vorbesc. Un prezentator trebuie să îndeplinească mai multe criterii, pronunțarea corectă a fiecărui sunet, o respirație corectă și o logică bună a citirii textului.
– Există oameni care afișează intenționat un accent moldovenesc. Cum vă explicați acest lucru?
– Plasez aceste persoane la rubrica lenevie intelectuală. Pentru ce mergem la universitate dacă nu învățăm că trebuie să ne șlefuim limba? Să vorbești literar, înseamnă să-ți pui mintea la contribuție. Poate este un mod de a-și demonstra patriotismul, dar nu cred că așa se manifestă iubirea față de țară. Suntem un popor care a luptat mult pentru limbă, am recîștigat-o greu și e păcat că nu vrem să învățăm a o vorbi corect.
– Dna Berzoi, puteți oferi cîteva sfaturi practice celor care vor să-și îmbunătațească dicția?
– În primul rînd e necesară flexibilizarea aparatului vorbirii. Am auzit la un post de radio un doctor plastician, care vorbea despre cîteva exerciții ce previn apariția ridurilor. Suprinzător, dar o parte dintre ele le fac și eu cu studenții mei la cursurile de dicție, tocmai pentru a flexibiliza aparatul vorbirii. Trebuie să lucrați la pronunțarea răspicată a vocalelor și consoanelor și să exersați cîteva frămîntări de limbă. De asemenea, o atenție deosebită trebuie să atragem la pronunțarea vocalelor „o”, „e” și consoanei „l”. Nu trebuie să facem exerciții multe –puține, dar regulat.
Doina Stimpovschii, ULIM