Istoric și profesor de istorie, a avut totuși curajul de a-și atinge visele din copilărie, iar acum se bucură de o carieră muzicală care nu doar că i-a adus medalii și trofee, dar și o satisfacție sufletească. La 16 ani a decis că este pregătit de a cunoaște noi lumi, a riscat din lipsa banilor, iar mai apoi s-a pomenit a fi nu doar că fericit, dar și împlinit.
Ilie Cazacu originar din orașul Cernăuți ( Ucraina ) este unul din cei mai îndrăgiți profesori de istorie din orașul Telenești. Și-a început drumul cu o mare frică, însă pe parcurs, a știut de a combina trei domenii într-o singură armonie. Dorința de a fi istoric a combinat-o cu orele de istorie, care pe lângă toate i-a trezit o altă latură și anume iubirea față de ochii curioși ai copiilor. Peste o periodă și-a dedicat și timp muzicii, care i-a adus diferite trofee. A avut o copilărie zbuciumată, dar totodată destul de frumoasă. Frumoasă pentru că atunci erau alte timpuri. Este născut la sat, acolo avea mulți prieteni, avea o multitudine de ocupații precum ziua întreagă pleca cu vitele la pășune, ajutam părinții cu treburile casnice, uneori acorda și o mână de ajutor vecinilor care erau deja pensionari. Vara, dis-de-dimineață, pleca cu tatăl său în câmp pentru a aduna hrană pentru animale. Acolo se întâlnea cu prietenii, pentru că în anii 70-80 lucrările în câmp aduna tot satul. „ În acele timpuri calculatoarele erau bibliotecile, iar jocurile preferate erau de-a războiul, fotbal, uneori improvizam o scenă și cu toți băieții din mahala ne grămădeam și cântam împreună, imaginându-ne că suntem o orchestră pe o scenă mare. Cu toate că de mic iubeam muzica și-mi doream să mă aprofundez în acest domeniu, drum lung până în orașul vecin m-a împiedicat de a frecventa o școală de muzică ”.
De mic copil se visa medic, inginer ca fiecare din noi, însă s-a decis totuși mult mai târziu, la finele clasei a noua : „la început, din clasa a 4-a se organizau diferite teste de către profesori ( cel puțin așa era în localitatea mea – Cernăuți, Ucraina). În urma acestor testări eu eram : zidar, conducător de locomotivă, deci până la urmă mi-a plăcut profesia de pedagog, iar din clasa a 8-a, a 9-a, m-am decis că voi depune actele la Colegiul „Gheorghe Asachi” din Lipcani”. În inimă totuși avea un loc aparte muzica, dar nu aveam suficiente surse pentru visul meu de artist. Un alt motiv pentru care a ales studiile din Republica Moldova, erau taxele mai mici pentru studii și șansa de a descoperi o nouă țară. La acest capitol nu a întâlnit nici o dificultate pentru că făceam parte din grupa cu predare în limba rusă. Timp de 6 ani am studiat în cadrul Facultății de Istorie și Filozofie al Universității de Stat din Moldova, iar astăzi este în cel de-al 39-lea an în calitate de profesor de istorie. În timpul liber el împreună cu orchestra din orașul Telenești participă la diferite concursuri, atât cât în Republica Moldova cât și în România. Astfel, acasă are o multitudine de mențiuni, medalii, trofee însă premiul „ DAC/Dăruire pe Altarul Culturii ” – este mândria colecției sale pe care l-a primit în anul 2018.
Cu toate că deja vârsta este înaintată, Ilie Cazacu mereu găsește timp pentru toate, afirmând că „veșnicia s-a născut la sat, dar trebuie trăită viața în așa mod, că când ajungi la bătrânețe să nu regreți că ai pierdut timpul în zadar”. Așadar, viața este o luptă continuă în care dacă nu lupți pentru propriile dorințe, atunci nimeni nu o va face pentru tine. Din acest motiv, fiecare zi nu este un ultimatum, dar un nou început în care nu contează vârsta dar contează vocea lăuntrică a eului tău.
Autor : Carp Maria, stagiar