Olga Postică, originară din raionul Dubăsari și-a pus pe pauză iubirea față de a preda universul chimiei. Astăzi, profesoara analizează cei 20 de ani de stagiu academic și declară că indiferent de țara unde te afli, trebuie să-ți urmezi visul.
Născută în Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni, Olga acolo a copilărit, și-a petrecut adolescența și tot acolo și-a format familia. A activat în calitate de profesor de chimie timp de 20 de ani, iar azi face parte din diasporă, fiind stabilită în Berlin, Germania. Din anii copilăriei avea o mare dragoste și stimă pentru educatori și profesori, nu se vedea în viitor decât în calitate de profesor. Specificul alegerii a fost determinat de atracția față de știința magnifică Chimia, ce i-a fost cultivată de profesorul emerit al Republicii Moldova, Nanii Zinaida. Drumul de a deveni profesor nu a fost ușor. A studiat mai întâi la Odessa, la Universitatea Produselor Alimentare. Apoi, la Chișinău în cadrul Universității Tehnice de Stat, mai apoi susținută de familie și colegi, a absolvit Universitatea Pedagogică din Tiraspol cu sediul în Chișinău.
Începând din anul 1999, timp de 20 de ani, a activat în calitate de profesor de Chimie în Liceul Teoretic „Nicolae Donici” din satul natal. Pe parcursul acestor ani s-a străduit să transmit elevilor nu atât chimia pură, dar să le formeze deprinderi, de a aplica cunoștințe obținute în viața de zi cu zi.
„Să le explic că chimia poate duce la catastrofe, dar poate contribui la binele omenirii. Mă bucur mult că am mulți discipoli cu care am participat atât la olimpiade raionale, cât și cele republicane. Și ca urmare mulți dintre ei și-au legat viața din viitor cu specialitățile, ce sunt în mare parte, bazate pe chimie. (pedagogie, farmaceutică, medicină și altele)”.
În anul 2019, pentru o încercare, profesoara a încercat să apuce și ea drumul străinătății „Cu mare greu m-am hotărât și am plecat pentru început pe o perioadă de un an în Germania. Am lăsat în urmă cu regret tot: și colegii, și stagiul, și gradul didactic..”. În prezent, este stabilită de 4 ani în Berlin, alături de fiica cea mai mică, Anastasia. Inițial nici nu și-a imaginat că viața va avea o astfel de întorsătură dar, cum afirmă ea „gândul de ieri poate să nu coincidă cu cel de azi”. Astfel, în 2020 fiica, Anastasia, absolvise 9 clase. Și gândindu-se cu soțul la viitorul ei, au hotărât să rămână să lucrez în continuare în Germania, ca fiica să aibă posibilitatea de a primi o diplomă mai prestigioasă și un viitor decent. Această decizie a fost anevoioasă, deoarece soțul ei, fiind bolnav de cancer grad avansat, rămăsese sub supravegherea fiicei mai mari.
Momentan, fiica studiază în această țară : „mult îmi place că aici elevii au posibilitatea de a practica o profesie înainte de a lua ultima decizie. Timp de 2 ani de studiu în Germania am fost în calitate de practicant în trei domenii diferite: educator la grădiniță, angajat în servicii hoteliere și manager într-o firmă de arhitectură. Procesul de învățare nu e atât de stresant și în caz de nereușită, nu este o rușine să mai repeți anul de studiu. Sistemul de învățământ este complicat după structură, dar anume aceasta oferă posibilitatea alegerilor diverse: ai șansa de a absolvi 9 clase cu doua tipuri de diplome cu grad diferit sau a continua până în clasa a 10, a 12 sau chiar a 13 la alegere. În continuare pentru a obține o profesie ai iarăși mai multe oportunități: Ausbildung/Berufliche Schule, Hochschule, Universität” , afirmă Anastasia.
Deseori, Olgăi i se duce gândul la sat, școală, elevi, colegi de lucru. Se bucură și totodată se întristează, când vede foștii elevi, printre care și feciorul Mihai, plecați de tineri în lumea mare, pentru a-și face un viitor mai destoinic (posibil). „Avem în țară multe universități, mulți studenți ce își dau silința să studieze pentru a obține o profesie pe plac. Din păcate nu toți își pot realiza acest vis din cauza lipsei locurilor de muncă și a salariului mizer. Toate acestea cred că sunt cele mai mari și tragice motive a plecării tineretului din țară. Dar aceasta nu diminuează deloc dragostea și dorul de casă”.
Indiferent de locație, vârstă, anturaj, ea asociază că „viața este un dar nemaipomenit; orice momente, evenimente, întâlniri ne formează pe noi de azi. Nu regret cei 20 de ani de pedagogie. Datorită lor am participat activ în formarea personalităților foștilor elevi. Totodată am devenit mai răbdătoare, mai înțelegătoare, responsabilă. Am învățat să fiu gata să ascult și să aud pe cei din jur”, iar drept sfat le dorește insistență și curaj, să-și urmeze calea în visul de a deveni Profesor.
Profesorul tot profesor rămâne, indiferent de locul unde se află și munca ce o execută.
Vocabular : Ausländer – emigrant Ausbildung/Berufliche Schule – școală profesională Hochschule, Universität – univeristate
A realizat: Carp Maria, stagiar