20 de cărţi interzise de-a lungul timpului, care reprezintă lecturi obligatorii, în ciuda etichetelor primite în diverse perioade.
Considerate obscene, sexiste, violente sau cu conţinut politic inadecvat, cărţi care au scris istoria literaturii, au fost interzise la apariţie în diverse contexte. Printre cei proscrişi în diferite momente şi din diferite motive, se numără Voltaire, D.H. Lawrence, William Shakespeare, James Joyce, Thomas Mann şi George Orwell.
Fără a avea pretenţia unui demers exhaustiv sau a unui clasament, am ales 20 dintre marile cărţi ale literaturii universale, la care cititorii nu au avut acces, în anumite momente, ca urmare a deciziilor autorităţilor.
1. Candide – Voltaire
Scrisă în cheie sarcastică, cu tonuri de roman picaresc, volumul „Candide” semnat de filosoful francez Voltaire a fost publicat în 1759, în plină epocă iluministă. Romanul care spune povestea lui Candide, un tânăr care trăieşte o viaţă edenică până când începe să fie îndoctrinat cu optimism de către mentorul său, a stârnit valuri de critică. Reacţia a venit mai ales pe turnanta ridiculizării religioase şi guvernamentale pe care o face Voltaire. La secole distanţă de la apariţie, cartea a fost interzisă temporar, în 1929, în Boston, Statele Unite, fiind considerată obscenă.
2. Frankenstein – Mary Shelley
Romanul a apărut prima dată în 1818, fiind publicat anonim. Numele autoarei a apărut de-abia pe coperta celei de-a doua ediţii, publicate în Franţa, în 1823. Cartea spune povestea unui monstru creat în urma unui experiment ştiinţific. Volumul a fost interzis în Africa de Sud în 1955, pentru că a fost considerat obscen şi indecent.
3. Amantul doamnei Chatterly – D. H. Lawrence
Interzisă în Marea Britanie şi în Statele Unite între 1929-1959/1960 şi în Australia între 1929-1960, pentru că a fost considerată obscenă, cartea a fost publicată prima dată în Florenţa, în 1928. De-abia în 1960 a fost tipărită şi în Marea Britanie. Romanul cuprinde povestea de dragoste dintre o doamna Chatterly, o reprezentantă a clasei nobiliare, şi un pădurar şi conţine câteva scene erotice pentru care a fost considerat indecent.
4. Împăratul muştelor – William Golding
Interzisă în mai multe state americane de-a lungul anilor ’80, pentru că a fost considerată violentă, obscenă şi rasistă, această carte spune povestea unui grup de băieţi britanici care rămân blocaţi pe o insulă nelocuită şi se organizează singuri. Rezultatele sunt dezastruoase şi nu fac decât să releve marile scăpări ale naturii umane. Acum şapte ani, romanul a fost inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză publicate între 1923-2005, clasamentul fiind întocmit de revista „Time”. „Împăratul muştelor” este primul roman al lui Golding, publicat în 1954.
5. De veghe în lanul de secară – J.D. Salinger
De la publicarea sa în 1951 şi până la finalul anilor ’90 cartea a fost interzisă în mai multe state americane, detractorii lui Salinger susţinând că romanul este imoral şi sexist. Romanul a devenit popular în rândul cititorilor adolescenţi pentru discursul despre confuzie, teamă, alienare şi revoltă. A fost tradus în toate limbile importante şi vinde anual 250.000 de copii. Protagonistul cărţii, Holden Caulfield, a devenit simbolul revoltei adolescentine.
6. Ulise – James Joyce
Interzisă în anii ’30 în Marea Britanie, Statele Unite şi Australia din cauza conţinutului sexual, cartea lui Joyce descrie o zi din viaţa lui Leopold Bloom, existând numeroase aluzii la opera latină Odiseea. Acţiunea se petrece în data de 16 iunie 1904 – ziua în care Joyce a cunoscut-o pe partenera sa, Nora Barnacle – zi ce astăzi este cunoscută drept Bloomsday. De la apariţie, cartea a atras controversă şi furie şi a fost supusă mai multor procese, fiind considerată obscenă.
7. Decameronul – Giovanni Boccaccio
În secolul XIX, cartea a fost interzisă în Statele Unite, sub o lege anti-obscenitate, fiind considerată obscenă, nepotrivită şi indecentă. „Decameronul” este o colecție de 100 de povestiri, scrisă în secolul al XIV-lea, de italianul Giovanni Boccaccio. Volumul este o alegorie medievală, tema esenţială fiind iubirea, cu toate nuanţele ei, de la comedie la tragedie.
8. Confesiuni – Jean-Jacques Rousseau
Interzisă în Franţa în secolul XVIII,până la revoluţia franceză din 1789, pentru ideile politice vehiculate. Publicată în 1872, la patru ani după moartea lui Rousseau, cartea este una dintre primele autobiografii, fiind şi un portret al naturii umane. În „Confesiuni”, Rousseau îşi face un portret deloc măgulitor şi ţese, în fundal, unul la fel de negativ şi societăţii franceze contemporane.
9. Moarte la Veneţia – Thomas Mann
Interzisă în Germania nazistă, cartea, care este foarte intertextuală, spune povestea unui scriitor ce suferă de blocajul scriitorului şi se eliberează de-abia când vizitează Veneţia, unde devine obsedat de frumuseţea unui adolescent. Deşi nu intră în legătură cu acesta, imaginea lui îl urmăreşte. Scriitorul se îmbolnăveşte de holeră şi moare la Veneţia.
10. Hamlet – William Shakespeare
Poate cea mai cunoscută piesă a lui William Shakespeare, „Hamlet” este despre răzbunarea prinţului Hamlet, care află că unchiul său, Claudiu, l-a omorât pe tatăl său pentru a-i lua tronul şi soţia. Piesa explorează şi trădarea, incestul, corupţia şi nebunia, fiind cea mai influentă tragedie din literatura engleză.
Piesa a fost interzisă în Rusia stalinistă (1922-1953), drama lui Hamlet fiind considerată incompatibilă cu regimul stalinist. În 1989, Israelul a interzis piesa în taberele de detenţie palestiniene. Pasaje din piesă au fost cenzurate de-a lungul timpului şi în Marea Britanie.
11. Howl – Allen Ginsberg
Poemul a fost interzis în San Francisco, fiind confiscat la vamă, în 1957, sub acuzaţia că este o operă obscenă. Acuzaţiile au fost retrase după un proces. Poemul său, scris iniţial ca o piesă de performance, cuprinde drama generaţiei lui Ginsberg, marcată puternic de droguri şi revoluţia sexuală. Ca un fapt amuzant pentru epoca noastră, în „Howl” e folosit pentru prima dată cuvântul „hipster”.
”I saw the best minds of my generation destroyed by madness, starving hysterical naked/dragging themselves through the negro streets at dawn looking for an angry fix/Angel-headed hipsters burning for the ancient heavenly connection/to the starry dynamo in the machinery of night.”
12. Lolita – Vladimir Nabokov
Între 1955 (anul apariţiei) şi finalul anilor ’60 romanul a fost interzis pentru obscenitate în Franţa, Marea Britanie, Argentina, Noua Zeelandă, Canada şi Africa de Sud. Romanul are un subiect controversat, prezentând povestea unui profesor de literatură obsedat de o fată de 12 ani, cu care dezvoltă o relaţie sexuală după ce îi devine tată vitreg. Pe adolescentă o cheamă Dolores, dar el îi spune Lolita în intimitate.
În urma publicării cărţii, numele Lolita a devenit un simbol care descrie o adolescentă cu porniri sexuale precoce.
13. Madame Bovary – Gustave Flaubert
Din 1856 (anul apariţiei) şi până spre finalul secolului al XIX-lea, cartea a fost interzisă pentru „ofensă adusă moralei publice”. Romanul este povestea Emmei Bovary, soţia unui doctor, care are o relaţie în afara căsniciei. Flaubert, cunoscut pentru pornirea sa de a găsi „le mot juste” creează, fără intenţie, un concept – bovarismul – care înseamnă dorinţa de a scăpa din golul vieţii de provincie.
14. 1984 – George Orwell
Romanul a fost interzis în 1950 de Uniunea Sovietică, Stalin interpretând cartea drept o satiră la adresa regimului său. De-abia din 1990 volumul a fost republicat în Rusia. Şi Statele Unite şi Marea Britanie au fost pe punctul de a interzice cartea în anii ’60.
„1984” este o distopie plasată în Oceania, unde societatea se află sub tirania partidului şi a ideologiei totalitare. Provincia Airstrip One se află în conflict perpetuu şi sub controlul dictat de un cerc privilegiat al partidului, care persecută individualismul şi gândirea independentă.
15. Originea speciilor – Charles Darwin
Cartea a fost interzisă în Marea Britanie în 1859, Iugoslavia în 1935, Grecia în 1937. Documentarea a durat cinci ani, petrecuţi de Darwin pe mare. Potrivit teoriei lui, selecția naturală este mecanismul fundamental al evoluției speciilor de plante și de animale, constând în eliminarea (prin lupta pentru existență), a indivizilor cu însușiri necorespunzătoare și păstrarea indivizilor cu însușiri avantajoase din punct de vedere biologic.
16. Versetele satanice – Salman Rushdie
După apariţie (1988), cartea a fost interzisă şi încă este în mai multe state musulmane, printre care: Bangladesh, Egipt, India, Iran, Kenya, Kuweit, Liberia, Malaezia, Papua Noua Guinee, Pakistan, Senegal, Singapore, Sri Lanka, Tanzania şi Thailanda. Romanul este considerat o blasfemie.
Ayatolahul Khomeini a emis un decret religios – „fatwa” – similar unei condamnări la moarte pe numele lui Rushdie.
Cartea aceasta este al patrulea roman al lui Salman Rushdie, publicat în 1988 și inspirat parțial de viața lui Mahomed. Titlul se referă la așa-numitele versete satanice, despre care se spune că ar fi făcut parte din Coran și că ar permite rugăciuni către trei zeități păgâne adorate la Mecca: Allat, Uzza și Manat. Din cauza asta, volumul a stârnit numeroase controverse în comunitatea musulmană, fiind interzis.
17. Tropicul Capricornului – Henry Miller
Cartea a fost interzisă în 1934 în Statele Unite, timp de 30 de ani, până când Curtea Supremă a dat un verdict că nu este un roman obscen. A fost interzisă şi în Turcia în 1986. Acţiunea se petrece în 1920, în New York şi, deşi ficţiune, există elemente din biografia lui Miller care se regăsesc în roman. Povestea cuprinde anii de tensiune cu soţia sa, June Miller şi încercarea de a-şi găsi propria voce ca scriitor.
18. 1001 de nopţi. Poveşti arabe
Poveştile au fost interzise în SUA în 1873, fiind considerate imorale. În 2010, mai mulţi avocaţi din Egipt au cerut interzicerea antologiei, tot pe considerente imorale, dar Uniunea Scriitorilor a reuşit să respingă această idee.
19. Arhipelagul Gulag – Aleksandr Soljeniţîn
De la apariţia cărţii (1973) şi până după căderea comunismului, opera lui Aleksandr Soljeniţîn a fost interzisă în Rusia pentru că tratează subiectul sistemului de lagăre de concentrare și muncă silnică sovietic. Este o narațiune bazată pe relatările martorilor și pe propriile experiențe ale autorului ca prizonier într-un lagăr de muncă din Gulag. Cartea a fost scrisă între 1958 și 1968 și publicată în 1973 în Occident. În URSS, a fost publicată în 1990, când politica glasnost al lui Mihail Gorbaciov a permis acest lucru.
20. Prânzul dezgolit – William S. Burroughs
Publicat în 1959, romanul a fost interzis până în 1962 în Boston, pe motiv că ar avea conţinut obscen. Autorul a fost dat în judecată şi a scăpat de cenzură doar cu ajutorul mărturiilor unor importanţi scriitori ai epocii, ca Norman Mailer şi Allen Ginsberg. Tema cărţii este dependenţa de droguri.