Anul 632, epoca Ford. Oameni perfecți creați pe bandă rulantă. Societate educată să producă și să consume, fără a avea timp pentru gândire.
Cărțile sunt arse, iar individualismul anulat. Cei puțini care au reușit să scape acestei societăți hiper – industrializate locuiesc la periferii, în cea mai mare mizerie. Tot ce le-a mai rămas este memoria. De memorie sau trecut se leagă și singura speranță de salvare a celorlalți. Atâta doar că ei au fost creați arificial și încă din fragedă copilărie li s-a impus să asculte, să repete și să execute, iar minciuna li s-a dat drept adevăr absolut.
Cei rămași în afara acestei civilizații sunt considerați sălbatici și iraționali. Ei nu-și doresc să trăiască confortabil, într-un mediu de fericire artificială – lucru de neînțeles pentru individul civilizat. „Eu unul nu vreau confort. Îl vreau pe Dumnezeu, vreau poezie, vreau primejdie adevărată, vreau libertate, vreau bunătate. Vreau păcatul” spune unul dintre personajele cărții. La care i se răspunde: „De fapt,dumneata pretinzi dreptul de a fi nefericit”.
Ce urmează, descoperiți citind cartea. „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley, alături de 1984 a lui George Orwell, este una dintre cele mai importante lucrări de distopie din literature universală.
Sursă: Rubrica „Cartea Zilei”, Radio Studentus
Text: Aliona Ciurcă, USM