„Fight club” după tradiția marilor cărți, a fost inițial respinsă de editori sub pretextul că era prea violentă. Autorul a revizuit-o, însă nu i-a estompat tonul sumbru, dimpotrivă, a dus totul la extrem.
Personajul principal (nu i s-a dat un nume în roman) suferă de insomnie. Medicul îi recomandă să viziteze un grup al bolnavilor de cancer. Și asta pentru a se convinge că suferința lui este infimă în raport cu cea a canceroșilor. Acolo eroul nostru ,impresionat de confesiunile bolnavilor – plânge și reușește să adoarmă. Grupurile de bolnavi încep să-i creeze dependență și totul merge bine, până apare Marla, apoi Tyler.
Într-o zi, revenind de la serviciu, protagonistul își descoperă apartamentul incendiat. În buzunar găsește un număr de telefon – numărul lui Tyler. Tyler e dispus să-l ajute și să-i ofere un loc unde să stea. Cu o condiție: „Lovește-mă cât de tare poți”cere acesta. Cei doi se iau la bătaie. Curând se mută împreună și deschid un fight club, unde se adună și alți bărbați cu temperamente asemănătoare. Nu înainte de a stabili niște reguli, bineînțeles. Iar ceea ce urmează e absolut năucitor.
Despre violență, despre cât de provizorii sunt lucrurile și oamenii, despre feminizarea bărbaților, despre societatea consumeristă, despre iluziile care ne sunt vândute în reclame, despre autodistrugere, limite și singurătate este această carte. „Fight club” este, de fapt, o formă de protest. Și poate chiar, pe undeva, un strigăt de ajutor.
Ah da, nerecomandabilă celor cu nervii slabi.
Recomandare: Fight Club de Chuck Palahniuk
Sursă: Rubrica „Cartea Zilei”, Radio Studentus
Text: Aliona Ciurcă, USM