Noul roman al scriitorului italian, Numărul zero, este un proiect mai vechi, pe care acesta l-a întrerupt în repetate rînduri. Eco scrie despre puterea presei scrise a anilor ’90, despre forţele oculte care stăteau de multe ori în spatele celei de-a patra puteri.
Cartea pare că respectă reţeta, stîlpii construcţiei narative cu care Eco a obişnuit cititorii: dezvăluie intrigă cu doze calculate, avînd grijă să ne alimenteze permanent curiozitatea şi, mai ales, să ne livreze o temă de interes major, întorcînd-o şi răsucind-o atît pe fețele cunoscute, cît şi pe cele rămase în conul de umbră al dezbaterii publice.
Protagonistul romanului recent apărut are şi n-are legătură cu William de Baskerville, din Numele trandafirului, sau cu Simone Simonini din Cimitirul din Praga. Îi uneşte cumva un tip de inteligenţă a contextuarii şi o traversare lucidă a evenimentelor. Dar ceea ce hrăneşte epic această carte sînt suspiciunea şi scenariul conspiraţiei în general. Legat de tot ce s-a întîmplat în istoria omenirii circulă bănuieli sau convingeri potrivit cărora, în spatele a ceea ce se declară public, stă, de fapt, altceva ocult, obscur, scandalos.
Sursa: observatorcultural.ro