La data de 22 iunie parcul Dendrariu a fost gazda Zilei Voluntarului Diaconia. La eveniment au participat 170 de copii și adolescenți din treisprezece localități ale țării. Tinerii voluntari s-au distrat de minune, au socializat și au legat noi prietenii. La început sfioși, copii s-au implicat rapid și cu mult entuziasm în cadrul atelierelor și jocurilor pregătite pentru ei. Ziua Voluntarului Diaconia este realizată anual, deja al 6-lea an consecutiv de către ONG Diaconia. Scopul proiectului este de a susține și a promova munca dezinteresată. De asemenea este un semn de recunoștință și apreciere pentru bunăvoința de care dau dovadă voluntarii de la sate.
Era în jur de 10 dimineața când la intrarea în parc au început să se adune,unul câte unul grupuri de tineri din toată țara. Sociabili și liberi cum sunt aceștia trec cu ușurință peste barierele de comunicare. Așa că zâmbetele și voia bună și-au făcut prezența încă de draga dimineață.Tot zâmbet și voie bună este și Nadejda, coordonatoarea proiectului. Nadea este un motoraș de energie care ba e aici, ba e acolo. Iar dacă ți se pare că ai pierdut-o pentru un moment o găsești cu siguranță după râsul ei debordant și molipsitor( eu așa am găsit-o). O oră mai târziu sărbătoarea avea să înceapă.
Aflat la eveniment IPS Mitropolitul Basarabiei după binecuvântare a ținut să mulțumească tinerilor pentru munca depusă. Întrebat despre așteptările sale de la acest eveniment, părintele ne mărturisește că sărbătoarea de astăzi este o mare bucurie atât pentru Biserica Ortodoxă, cât și pentru sfinția sa. ’’Este un eveniment binevenit și eu cred că pentru ei este o bucurie să se mai cunoască unii cu alții. Iar pentru noi este o bucurie să îi vedem distrându-se. Întrucât au venit aici să se distreze, nu să plângă’’. De asemenea ÎPS a vorbit și despre onestitate, bunătate, calitatea de bun creștin ca și valori promovate de atât în rândul voluntarilor cât și de către voluntari.
Într-adevăr acești copii minunați sunt promotori ai valorilor general umane. M-am convins personal de acest lucru interacționând cu ei. Și trebuie să mărturisesc că demult nu am întâlnit oameni care emană atâta emoție și energie pozitivă. Astfel, prin tumultul de zâmbete și entuziasm am întâlnit-o pe Gabriela, care tocmai ce-și făcuse o nouă prietenă. Fata este voluntar în cadrul Centrului Social Cania, Cantemir. Acolo ea oferă suport atât bătrânilor cât și semenilor săi, ajutându-i să se integreze în societate. Un alt copil-minune pe care l-am întâlnit este Igoraș. Piciul cu ochii mari și negri are 6 anișori și zice că e voluntar de la 4. La întrebarea de ce face voluntariat ștrengarul răspunde: ’’Pentru că așa îl fac bucuros pe părinte, iar părintele e tăticul meu și eu îl iubesc mult pe tăticul meu’’.
Aceștia sunt doar câțiva dintre copiii bravi ai Diaconiei. Zic câțiva, pentru că era o mare provocare pentru mine să rup pe cineva din amalgamul cela de jocuri și râsete. Activități captivante precum dragonul, pescuitul, puzzle, desenul au fost câteva dintre preferatele copiilor. O adolescentă cu care am reușit să schimb două vorbe este Diana. Astfel, în pauza dintre ateliere, fata cu obrajii îmbujorați și ochi sclipitori de emoție mărturisește că este încântată de atmosfera prietenoasă care s-a creat. Iar întrebată cum ar defini Ziua Voluntarului Diaconia ea a ales doar patru cuvinte: ”entuziasm, implicare, nebunie și emoție’’. Într-adevăr aceste patru cuvinte sunt cele care au definit cel mai bine evenimentul de la Dendrariu.
Veselia a continuat până după masa și poate ar fi durat și mai mult, dacă copii nu ar fi flămânzit. Dar nu a fost nici problemă, căci organizatorii au avut grijă să pregătească cele mai gustoase plăcinte pe care copii le-au mâncat cu mare poftă cât ai clipi. Și nu e de mirare căci după atâtea jocuri voluntarii au cam obosit. ’’Obosiți, dar fericiți’’. Ține să remarce cineva din grupul unor ștrengari de vreo 9-10 ani. Iar după cum bine știm deja, la moldoveni sărbătoarea nu e sărbătoare dacă nu este și o horă bună la mijloc.
Așa deci, hora propriu-zisă nu s-a lăsat mult așteptată. Iar momentul a fost unul pe cinste. Eu chiar nu-mi amintesc să fi văzut vreodată o horă mai mare decât asta. O horă formată de mai bine de 170 de persoane. Momentul a fost unul deosebit așa cum rar îți este dat să vezi. Sărbătoarea a încheiat cu Imnul Voluntarului și cu un flashmob al prieteniei. Și nu exagerez deloc pentru că spre finalul zilei cei 170 de voluntari din toată țara au devenit 170 de prieteni din toată țara.
Sărbătoarea a fost una reușită. Este concluzia la care am ajuns cu toții atât organizatorii și copii, cât și eu martor ocular. Sfârșitul zilei i-a prins pe toți angajați în discuții. Se împărtășeau impresii. Se făcea schimb de contacte. Se povestea. Un pic mai domoliți, dar la fel de voioși tinerii vor pleca acasă curând, ducând cu sine o desagă de emoții, impresii și noi prieteni. Or, asta a fost scopul principal al evenimentului. Da! Sărbătoarea a fost una reușită.
Stagiar Natalia Bambuleac