E o zi de weekend minunat. Frig afară și un soare cu dinți care îmi gîdilă fața dornică de a afla ce mai nou prin diasporă. În esență, jumătate din duminica mea o dedic persoanelor de care am cea mai mare nevoie, însă care sunt și cel mai departe de mine.
Nu știu cum se face , dar majoritatea prietenilor, rudelor și cunoscuților mei sunt plecați peste hotare. Cei de vîrsta mea fac studii, iar ceilalți muncesc. Unii învață cu scopul de a se întorce cîndva în țara-mamă, alții s-au pus pe picioare ,,bine, merci” și își fac carieră. Pleci fără să știi cînd vei mai reveni și rămîi pentru că nu mai vezi sensul să revii. Cam așa se rezumă povestea unor moldoveni de succes pe care am norocul să-i cunosc și eu. Să le cunosc calea de început, drumul inițiatic, hotarul dintre trecut și viitor și prezentul frumos pe care îl trăiesc la moment.
Conform Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, dinamica numărului de persoane plecate pentru a se stabili cu domiciliul permanent în străinătate este în creștere cu circa 15,6% în comparație cu anul precedent. Jalnic pentru a noastră țară, dar mult mai bine pentru ei. Dacă aici nu li s-a apreciat munca și nu au reușit să ajungă oameni cunoscuți prin efort și talent, diaspora nu că le-ar fi garantat succesul, ci în mare măsură le-a deschis noi porți asigurîndu-le un drum spre success. Cineva în SUA, altcineva în Rusia, Germania, Marea Britanie sau Franța, însă toți mîndri de ce au reușit să facă peste hotare și mulțumiți că doar astfel își pot ajuta oamenii dragi rămași acasă.
Moldovă, mai poți? Mai reziști?
Tatiana este din Telenești și are 21 de ani. De 3 ani locuiește în Strasbourg și tot acolo își face studiile. A ales să studieze dreptul peste hotare, pentru că o doare situația din țara noastră, pentru că speră că peste cîțiva ani se va întoarce să facă dreptate și lumină acolo unde domină minciuna și întunericul. Cînd te uiți peste blogul său personal poți deduce cîtă dragoste și durere se ascunde în sufletul ei și în cuprinsul unei scrisori dedicate Moldovei. ,, Noi suntem poate cea mai săracă țară din Europa, suntem săraci pentru că nu avem un sistem judiciar, educațional, medical fără corupție. Noi suntem săraci în clasă și cultură politică, săraci în rezerve cu lemne de foc pentru bătrâni sau tineri de la sate. Noi suntem săraci în munți, în mări, în resurse naturale. Dar suntem cei mai bogați sufletește. Moldova mea, întreaga diasporă s-a deșteptat, s-a ridicat și te-a votat” menționează în scrisoarea sa studenta.
Pe parcursul acestor 3 ani de studenție și schimb de experiență, tînăra a reușit să se implice în multe activități de voluntariat și de promovare a țării noatre peste hotare. Anul curent, echipa Moldovei constituită de studenți de acolo, printre care și Tatiana Vârlan, au luat locul I în cadrul proiectului ,, Global Village”. Ei au reprezentat cultura noastră prin dansuri populare, bucate tradiționale, muzică și vestimentație. Oaspeții prezenți la eveniment au rămas încîntați de mămăliga, friptura, plăcintele, pîrjoalele și vinurile noastre. ,, Având în vedere că mă orientez spre această filieră a dreptului, încerc să profit implicându-mă în diverse proiecte. Spre exemplu, participarea la forumul internațional de educație la Consiliul Europei este un eveniment în cadrul cărora ne putem implica, prin propuneri, sugestii, la soluționarea anumitor probleme educaționale la nivel mondial. Mai mult, prin anumite proiecte concepute de exemplu de asociația „Jeunes Europeens Strasbourg”, avem oportunitatea să participăm la simulări parlamentare organizate atît în instituții universitare, cât și în incinta Parlamentului european” a spus încrezută Tatiana Vârlan.
,,Oamenii curajoși nu așteaptă oportunitățile, dar le caută oriunde nu s-ar afla…”
Odată ajunși în Statele Unite ale Americii, mai mulți cunoscuți moldoveni care au obținut permis de ședere datorită loteriei Green Card, spun că succesul și norocul le surâd rapid. Este și cazul Tatianei Mutu, o tânără de 35 de ani care a emigrat acum șase ani în Arizona împreună cu familia sa. Aici a trebuit să reia viața de la capăt. A renunțat la cariera sa de pedagog școlar din Chișinău, dar a îmbrățișat o nouă profesie. În scurt timp, a devenit un stilist popular la cele mai bogate saloane de coafură din Arizona.
Tatiana se consideră o femeie fericită, pentru că SUA i-a deschis noi oportunități și s-a văzut în curând pe scenele cele mai importante de show business din Dallas, Texas. Anul trecut s-a clasat în categoria finală pentru premiile celor mai buni stiliști. Doi ani a făcut cursuri intensive, iar în scurt timp, a devenit un stilist popular la cele mai cunoscute saloane de make-up și coafură din Canada. ,,Am o mare pasiune pentru artă. De altfel, sunt o fire creativă, ceea ce m-a ajutat să învăț rapid noile tehnologii. Profesioniștii internaționali sunt apreciați de către americani, iar europenii au un stil aparte și pot aduce un plus de valoare culturii americane. Zic asta pentru că ceea ce facem noi, e cu totul diferit și unic de ceea ce fac ei și ce e mai interesant că lor asta le place. Păcat că nu am avut posibilitatea să activez în calitate de stilist în țara mea, dar insuficiența resurselor financiare m-a adus aici. Eu mi-am dorit mereu o viața mai bună pentru mine și copiii mei. De aici de altfel pot să-mi ajut și părinții” a zis schițînd un zîmbet mai mult trist cînd veni vorba de părinții ei.
Tatiana se mândrește că este cetățean al Republicii Moldova, chiar dacă, după cinci ani, a obținut cetățenia americană. Consideră că țara noastră dezvoltă multe talente, iar oamenii curajoși nu așteaptă oportunitățile, dar le caută oriunde nu s-ar afla.
,, Nu contează de unde ești, ci unde ajungi…”
Se spune că norocul se arată numai acelora care au înțelepciunea să-l caute acolo unde trebuie. Nu contează de unde te pornești, contează unde ajungi, cum te descurci și cum îți privești trecutul. Privești cu ochi de învingător și cu mîndrie că ai avut de unde te porni ca acum să faci o comparație lejeră și nicidecum cu rușine. Același lucru l-a făcut Mihai Munteanu, originar din Cimișlia, dar deja de 25 de ani stabilit în Moscova, Rusia. Nevoile l-au dus în Federația Rusă. Nu avea nici 18 ani cînd a plecat din țară. Era cel mai mare fecior din familie și își asuma grija să-i întrețină pe toți. Părinții ambii cu probleme de sănătate, iar el un sportiv înrăit care participa la toate luptele corp la corp sau ,, trîntele” cum le mai spune el, ca de fiecare dată să aducă cîte un berbec, iepure sau cocoș acasă. Ajuns în Moscova a lucrat în construcție, apoi a fost luat de un ,, șef” de acolo să se învețe a suda. Văzînd capacitatea lui de însușire și cît de bine se descurca, i s-a propus să facă cursuri în domeniu. După cursuri, a prin gustul învățăturii și a decis să-și continue studiile din banii proprii. Ziua învăța, noaptea lucra. Erau momente cînd se gîndea să renunțe, însă mereu se gîndea de ce a început și care erau planurile sale de viitor. A trăit foarte greu, a muncit la negru mult timp, ca acum să fie directorul unei companii mari din Moscova ,, Apă- Canal”.
,, Eram un băiețandru cu planuri mari. M-am convins că nu contează de unde ești, ci unde ajungi. Nu contează cum arăți, contează cum te comporți. Nu contează cum ești, contează cum visezi și gîndești. Eu am venit aici ca să muncesc să-mi pot întreține familia, dar am ajuns pînă la urmă să fac și universitate. De la un simplu muncitor am ajuns un om cu studii superioare și asta pentru că eu am vrut, iar cine vrea face tot posibilul. Majoritatea proiectelor de la ,, Apă- Canal” care traversează partea subterană a Moscovei sunt create de mine.Acum gestionez majoritatea felialelor din oraș. Părinților mei le-am creat raiul la țară. Mi-am ajutat sora să ajungă în Portugalia, iar la moment este un medic de succes acolo. Mă bucur că am ajuns cine sunt și că am reușit să fac ceva nu doar pentru mine, ci și pentru familia mea. Pentru ambele familii: cea pe care o aveam și cea pe care mi-am creat-o aici” a relatat entuziasmat inginerul moldovean.
Vine în Moldova des, căci dorul îi dă tîrcoale. Doar mama i-a mai rămas în viață și unele rude. Vine pentru că asta îl mai trage acasă, pentru că ce e mai sfînt e încă în viață. Nu s-ar întoarce să trăiască aici, pentru că mai mult de jumătate din viața lui a petrecut-o în Moscova. La moment finanțează mai multe proiecte sportive din Moldova, printre care și competițiile ce presupun lupta ,, corp la corp”, ceea ce iubea cel mai mult cît a trăit în acest colț de Rai.
Cam așa mi-am petrecut frumosul weekend. În compania unor oameni care au în spate experiențe noi, povești adevărate, trăiri, momente unice care merită a fi cunoscute. Un lucru e bine știut. Cei din diasporă sunt niște oameni curajoși care au reușit pentru că și-au dorit o schimbare înspre mai bine. Nu îndrăznesc să le judec alegerea cînd știu situația. Nu sunt acolo unde sunt pentru că așa au vrut, ci pentru că așa li s-a impus. Au fost impuși de timpuri grele, de minciună, corupție, salarii mizerabile, lipsa locurilor de muncă și de motivație. Iar dacă ocazia li s-a ivit de ce să nu profite frumos de această șansă, poate unică.
Sunt mîndră de cei care au reușit să ajungă oameni de succes peste hotarele țării noastre. Sunt mîndră, pentru că ei reprezintă frumoasa noastră Moldovă în toată splendoarea. Succesul celor din diasporă este și succesul nostru!