Ziua Internațională a Femeii a fost decretată oficial de către ONU în 1977. Ea are ca scop conștientizarea condițiilor sociale și politice coercitive în care femeia trăiește (în unele regiuni) până în zilele noastre. Un exemplu demn de remarcat este satul Uboja (fondat în 1990) din Kenya, în care femeile și-au creat propria lor comunitate, fără niciun bărbat. În Swahili, limba vorbită în țară, Uboji înseamnă uniune. Scopul sărbătorii de 8 martie rămâne a fi uniunea femeilor din toate colțurile lumii pentru egalitate și libertate.
scurt istoric
Istoria spune că la începutul sec. al XX-lea, femeile se confruntau cu discriminări crase în câmpul muncii: salarii mult mai mici decât cele ale bărbaților, orar de lucru aspru, desconsiderare în rândul societății, neparticiparea la vot etc. (prima țară care conferă dreptul de vot femeilor este Noua Zeelandă, în 1893, în timp ce țările din Occident le conferă acest drept preponderent doar după cel de-al doilea Război Mondial). Astfel, ca reacție la asupririle continue, în anul 1908, la New York a avut loc o grevă în virtutea dreptății pe care și-o doreau femeile.
Cu doi ani mai târziu, în cadrul Conferinței Internaționale a Femeilor din Copenhaga, Clara Zetkin (politiciană și teoriticiană marxistă) a înaintat propunerea de a decreta o Zi Internațională a Femeilor pe plan mondial. Ideea a fost primită cu receptivitate și în unanimitate de către cele peste 100 de femei participante.
Anii Primului Război Mondial au pus ultimul punct întru decretarea oficială a sărbătorii. Femeile s-au solidarizat între ele pentru a lupta pentru pace între națiuni. Cea mai cunoscută grevă a femeilor a avut loc în 1917, în Imperiul Rus, în ultima duminică a lunii februarie, în memoria soldaților ruși căzuți pe câmpurile de luptă. Astfel, în urma Revoluției din Octombrie din același an, Lenin a oficializat Ziua Internațională a Femeii în URSS. După care, anul 1975 a fost declarat Anul Internațional al Femeii, iar în 1977, 8 martie a devenit Ziua Internațională a Femeii.
