Chișinăul s-a îmbogățit cu încă un teatru. Vorba este de ”Teatrul din Stradă”, ideia proiectului îi aparține tânărului actor și regizor Serghei Chiriac. Lansarea noii companii teatrale are loc pe 30 și 31 octombrie la Teatrul de Revistă Ginta Latină. Cu această ocazie iubitorii de frumos au asistat și la premiera spectacolului ”Aniversarea” de Jeroen van den Berg în regia lui Serghei Chiriac.
Povestea tragicomică a fost urmărită cu sufletul la gura, iar dovadă au fost ropotele de aplauze de la final care au durat minute în șir. Detalii din culisele ”Aniversarea” vă invit să aflați din interviul ce urmează, acordat de regizorul spectacolului, Sergiu Chiriac.
Сe reprezintă proiectul ”Teatrul din Strada”
Nu este un concept nou. Ideea noastră este de a face teatru, vrem să provocăm publicul și vrem ca să-l facem să vină la teatru.
De ce se numește ”Teatrul din Stradă”?
Cineva mă întreba într-un interviu dacă teatrul din stradă se joacă în stradă. Nu, nu este așa (zâmbește). Ideea este că noi venim din stradă fiindcă nu avem sediu. Și nu știu dacă sediul e obiectivul nostru. Personal m-ar interesa mai mult să fim prezenți la festivaluri. Asta ar fi întradevăr eficient și foarte interesant .
La moment ”Teatrul din Stradă” însemnă doar trupa?
Nu. Este vorba de actori colaboratori și apropo aici apare din nou o chestie interesantă fiindcă prin teatre de obicei joacă trupa X, sau trupa Y la noi însă este o combinație de actori, de la mai multe teatre. Domnul Ghoerge Pietraru vine de la TEI, tot de acolo este și Maxim Chiriac. De la Teatrul de Revistă Ginta Latină vine doamna Galina Lazarenco în timp ce Maria Anton este studentă în anul patru la AMTAP.
Ce planuri de viitor are proiectul?
Chiar în timpul apropiat vrem să montăm materialul video de la spectacol și să încercăm să-l facem cât mai văzut . Să-l propunem, să-l vindem,să mergem cu el la festivaluri.
De ce ”Aniversarea” și nu alt spectacol?
Sincer vorbind acest material este mai departe de mine din punct de vedere spiritual, nu pot spune că am trăit asemenea emoții. Mă marchează însă actualitatea subiectului în societate. Situația asta absurdă și stupidă, dar și tragicomicul sunt destul de tentante. De asemenea textul este foarte bun, iar în același timp este și comercial. Nu este doar un text care prinde excelent la public. Aici se combină foarte bine comercialul cu esența.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o pe parscursul montării?
Procesul de montare propriu zis este o provocare. E complicat să aduni oamenii și să-i unești într-un tot întreg, e complicat să construiești decorul. Totodată te gândești de ce faci asta dacă îți dă atâtea bătăi de cap, dar cred că anume aici e tot flerul …
Regizor devii sau te naști? Cred că devii. Nu știu dacă te naști regizor. Eu în general am făcut actorie, sunt actor de fapt.
Ce calități trebuie să ai ca să devii un regizor bun?
Asta este o întrebare pentru regizorii buni (zâmbește stânjenit). Trebuie să nu fii superficial. Trebuie să citești. Trebuie să știi să intuiești situațiile. Trebuie să cunoști psihologia așa încât spectatorului să-i fie clar ce se întâmplă-n scenă și să-și dea seama involuntar de anumite lucruri.
Cât de greu îi este unui regizor tînăr să-și facă loc în lumea regizorală de acasă?
Este foarte complicat. În același timp nimeni, nici nu-ți pune piedici. Dar totuși e complicat să te manifești. Mereu apar situațiile astea banale care țin de sală, unde repeți, decorul unde-l faci, unde joci și toate astea se adună și se adună…Să vrei nu este suficient. Trebuie să depui un efort colosal, să te impui. De asemenea talentul nu este totul, trebuie să muncești.
Pe cine din artiștii teatrului autohton admiri?
Nu pot spune că am modele și nici nu-mi place să am idoli, exemple. Eu cred că e bine să iei de la fiecare câte ceva. E la fel ca și în facultate. Cineva admiră un pedagog, altcineva admiră alt pedagog. Eu am de câștigat atunci când iau ceva bun de la ambii. Așa cred eu.
