– Ce reprezintă autoguvernarea studențească per general, în ansamblu?
– Acesta e un nou fenomen comun mai ales pentru statele – membre ale Uniunii Europene. Un raport, o relație dintre student și profesor, care din totdeauna a generat teme de discuții foarte și foarte diverse. În esență acest lucru nu este altceva decât interacțiunea continuă dintre profesor ca generator de informație, exemple, bune practice de educație și studențimea, care până nu demult era apreciată ca fiind doar un receptor a acelei informații care trebuie s-o tirajeze și s-o respecte ad-litera. Astăzi însă , studentul, pe lângă faptul că este beneficiar al serviciilor educaționale, este și cel care trebuie să partcipe active la asigurarea calității și la organizarea vieții studențești. Autoguvernarea studențească înseamnă participarea tuturor studenților, începând cu anul I – dela momentul admiterii și terminând cu masterat ș doctorat – toți per ansamblu, care sunt numiți studenți, trebuie să aibă capacitatea de a se autoguverna pentru a-și reprezenta interesele în raport cu administrația facultății și a instituției de învățământ, pentru a se putea solidarize și implica în tot ceea ce se numește activism civic și activitate extracurriculară.
Un alt segment ar fi implicarea acestora în asigurarea calității procesului educațional, participarea la elaborarea programelor, venind cu sugestii clare, cu critică constructive vis-à-vis de procesul de predare și instruire a profesorilor.
– Cât de importantă este autoguvernarea și de fapt scopul lor?
– Elementul central al autoguvernării este studentul. Ne-am dorit și ne dorim mereu un student responsabil, care va face toate acțiunile admise de legislația în vigoare, să le facă conștient și liber dar nu libertine. Deci atunci când acționează-să poată asuma toate riscurile. Asta ar trebui să înceapă de la momentul când un viitor student și-ar analiza curricula,care reprezintă acea ofertă a pieței educaținale. Poate sunt termini mai puțin obișnuiți sau utilizați, însă studentul e beneficiarul acestor sservicii educaționale iar statul, prin intermediul istrumentelor de care dispune, trebuie să asigure calitatea înaltă a acestor servicii. În acest system vine autoguvernarea studențească, pentru a reprezenta vocea tinerilor, în raport cu administrația, societatea și activitatea extracurriculară dar și cu implicarea lor la procesul de îmbunătățire a serviciilor educaționale. Deci autoguvernarea e principalul instrument de interacțiune dintre student și universitate, pentru a beneficia și a se înarma cu acele abilități, capacități și cunoștințe în domeniul pe care și l-a ales.
Studențimea este o perioadă de interacțiune continuă cu diferite domenii, diferite persoane, gen de informații dar și acumularea experienței. Iar pentru acest lucru este practice vitală implicarea în activitățile extracurriculare. Una din el ear fi implicarea conștientă și activă în proceul de utoguvernare studențească atât la nivel de facultate cât și la nivel universitar. Aici studentul poate exersa capacitățile sale comunicative, crește abilitățile și să le transforme în valori. Îți crești numărul de cunoștințe și personae de la care poți învăța ceva.
– Care sunt structurile existente și cât de active sunt ele la noi în țară?
– Aici, în Republica Moldova, în perioade diferite am avut mai multe organizații naționale, unele cu segment mai larg, altele – nu, însă cele mai reprezentative, un criteriu extrem de important în autoguvernare, astăzi sunt Sindicatele Studențești. Această reprezentativitate lipsește deseori la ONG-urile care au într-adevăr o structură bine gândită și formează un ansmablu pe cinste, însă nu există câte un reprezentant în fiecare grup la fiecare facultate, așa cum sunt reprezentanții Sindicatului Studențesc. Persoana este conștientă de responsabilitatea pe care o are și de importanța transmiterii acelor problem și acelor lucruri care afectează grupul din spatele lui. Aceasta poate fi numită o experiență inedită pentru studentul dat, o experiență de care va simți nevoia să o aplice și atunci când va fi angajat în câmpul muncii, nu doar aici la noi în țară dar și peste hotare.
– Care ar fi baza legislativă pentru autoguvernarea studențească?
– Ei bine, baza pentru orice proces a unui stat ce se consider stat de drept, sunt acele prevederi și drepturi la educație, libera exprimare și asociere, împreună cu codul educației și regulamentul cadru, deja constituie o bază a organizațiilor de autoguverare studențească. Din puctul de vedere a legislației sunt satisfăcute toate criteriile necesare pentru funcționarea acestor organizaţii reprezentative studenţeşti, acum tot ce este solicitiat e acea implicare activă, acele persoane responsabile cu o dăruire de sine. Indiferent că e Sindicat Studenţesc, Senat, Asociaţie, Alianţă sau Ligă, nu contează cum se numeşte, contează eficienţa.
Deci la nivel de instrumentare juridică – e mai mult ca suficient, la nivel de instrumentare instituțională e la fel de suficient, pe lângă asta există o tradiție de colaborare dintre Consiliul Național a Organizațiilor Studențești din Moldova și proiecte precum este ”Tineretul Studios” cu același scop – de a organiza timpul liber în sensul promovării modului de viață sănătos, a valorilor noastre, de a asigura calitatea procesului educațional și a vieții studențești.
– Considerând că există 3 actori sau agenți ai acestui proces – studentul, profesorul și administrația, la ce sprijin poate conta studentul în cazul dat, din partea instituției sale de învățământ și nu numai?
– Întrebare e foarte bună, însă mi-aș dori ca studentul să întrebe nu ce I se oferă dar ce poate el oferi. Până la urmă totul se află în mâinile sale. Dacă vorbim de instituții, studentul ar trebui să știe și să poată solicita niște studii de calitate, pentru a devein un bun specialist, pentru a dezvolta și mișca înainte atât domeniul din care face parte cât și țara sa, ca la rândul lui, status ă- poată oferi siguranța și securitatea aceasta economică care este șubradă la momentul dat. La calitatea studiilor participă și profesorii, care ar trebui să-țși facă treaba cu suflet și dăruire, administrația să gestioneze procesul eficient și în favoarea studentului iar autoguvernarea să poată oferi posibilitatea studenților de a se implica conștient în acea gestionare a acestui proces. Nu trebuie să existe o contradicție sau luptă dintre autoguvernarea studențească și cadrele didactice sau administrația, trebuie să existe o conlucrare proactivă, începând de la admitere, asigurarea calității vieții studențești, activităților extracurriculare, până la absolvirea ciclului I, II și chiar III.
– Cum este privită autoguvernarea studențească în ansamblu, de către studenți sau voluntari?
– Reieșind dintr-o experiență de acest tip din Suedia, persoanele implicate activ în astfel de procese, fiind Președinte sau vice-președinte, este eliberată pentru un an de zile, de la studii. Este o practică destul de ”matură” pentru Republica Moldova, însă noi am putea lua în calcul aceste experiențe. Vorbind despre voluntariatul de la noi din țară, tinerii de multe ori sunt utilizați doar ca instrument. Și până astăzi există niște stereotipuri mai mult sau mai puțin puternice, însă de asta și suntem aici, muncind pentru a le depăși, distruge și a concepe o nouă idee și imagine a acestor organizații și activități de voluntariat din cadrul lor. Voluntariatul vine din acea educație civică, atunci când persoana conștientizează că aportul său este important și apreciat, el o va face cu siguranță. În acest sens, Consiliul Național a Organizațiilor Studențești din Moldova, au dreptul și puterea de a schiba obiectiv abordarea studentului față de procesul educațional și implicare în gestionarea lui și nu numai. Pur și simplu problema majoră a tinerilor în ziua de azie, este că ei vin deja dezamăgiți și demotivați, ceea ce noi poate că încă nu ne-am învățat să conbatem și să le povestim mai multe istorii de success în urma acestor activități de voluntariat, pentu că într-adevăr ele există și există multe și fiecare din acele istorii ne-ar putea învăța cum și de c ear trebui să facem acele activități de voluntariat ca să ne fie o gestionare constructivă, interesantă și de ce nu – corectă, a timpului liber de care dispunem.