TEATRUL CA FORMĂ DE REZISTENȚĂ. ALĂTURI DE OAMENI PE TIMP DE PANDEMIE

Cea de-a IV-a ediție a festivalului FESTIS, desfășurată în incinta Teatrului Național Satiricus din Chișinău, s-a încheiat în această săptămână cu piesa „Ea și numai ea”, de Andrei Ivanov.

În perioada 16-25 noiembrie, a avut loc Festivalul Internațional de Teatru, FESTIS cu genericul „Teatrul ca formă de rezistență”. Pe parcursul a 10 zile, pe scena teatrului Ion Luca Caragiale s-au jucat piesele a 9 dramaturgi contemporani, originari din 6 țări diferite: România, Franța, Estonia, Belarus, Rusia și bineînțeles Republica Moldova. Piesa debutantă a fost „Regele, bufonul și domnii șobolani” a dramaturgului Matei Vișniec în regia lui Daniel Ciobanu care a avut loc în sala mare a teatrului.

Roman Gopsa, actor, menționează că: „Teatrul este o formă de comunicare în general, dar și o formă de comunicare între noi, actorii și public, în particular. E de o importanță majoră acest festival, cu spectacole care vorbesc despre situația socială, atât de la noi din țară, cât și din afara ei. E îmbucurător faptul că am avut parte de spectatori care au înțeles la justa valoare ce ne-am dorit să transmitem”.

Sandu Grecu, președintele festivalului FESTIS, afirmă: „Sala a fost arhiplină, în jur de 150 de persoane la fiecare spectacol. Poate acest lucru s-a datorat și faptului că intrarea a fost gratuită. Totuși suntem fericiți că spectatorii ne-au onorat cu prezența într-un număr atât de mare. Evidențiez că s-au respectat toate regulile introduse în contextul crizei pandemice de COVID-19”.

Bucuria de a reveni în sălile de spectacol a fost la fel de mare și din partea iubitorilor de teatru. „Experiență unică acest festival. După câteva luni bune de carantină și rutină, am reușit astfel să evadăm din cotidian și să ne bucurăm de viață în adevăratul sens al cuvântului”, menționează Boenciuc Octavian, spectator.

Festivalul Internațional de teatru FESTIS se desfășoară anual și de fiecare dată aduce în fața publicului piese care emoționează, sensibilizează și îndeamnă la reflecții.

Elvira BOENCIUC