La fel cum, anual, începând cu anul 2012, pe 3 august este marcată Ziua Internațională a Berii, iată un scurt istoric al apariției acesteia.
Amăruie, spumoasă, rece, blondă sau brună, berea este o băutură care a depășit demult orice granițe prin darul ei de a aduce prietenii împreună. Se pare că prima formă de bere a apărut ca urmare a udării unei bucăți de pâine care a declanșat procesul de fermentare, acum circa 6000 de ani.
Există legende conform cărora fabricarea berii reprezintă un pas important în evoluția omenirii. Cea mai veche scriere a Sumerului, “Epopeea lui Ghilgameș”, îl prezintă pe Enkidu, o arătare sălbatică, ospătându-se cu bucate alese și sorbind din lichidul amărui. ”Mânca până se sătura, bea lapte și cupe de bere…”, intrând astfel în lumea oamenilor.
De altfel, faimoasa “lună de miere” își are rădăcinile în obiceiul sumerienilor de a da tinerilor căsătoriți bere îndulcită cu miere cât să le ajungă o lună.
Cele mai vechi urme de bere:
Cercetările arheologice efectuate de francezi la începutul sec. al XX-lea, în vestul Iranului, au scos la lumină modul în care se consuma berea acum 3500 de ani. În timpul săpăturilor din orașul Suza au fost descoperite în subsolurile caselor vase mari din lut, de formă sferică. Aceste ulcioare enorme de bere erau acoperite cu plăci din ceramică cu o gaură în mijloc, prin intermediul căreia era extrasă berea. Alternativ, în gaură se introducea un pai special prin care berea era băută nemijlocit. Se presupune ca berea era băută prin pai din cauza ca pe fundul vasului se depuneau sedimente în cantități mari.
Se pare ca berea din acele vremuri era asemănătoare unei grăsimi groase, de culoare întunecată, fără să conțină o cantitate mare de alcool însă foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important în dieta oamenilor.
