Topul 5 conace a foștilor boieri și nobili pe care fiecare dintre noi trebuie să la viziteze
Conacul Pommer a fost construit pe terenurile din partea de sud ale satului Țaul, cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851–1912) de la micii proprietari. În perioada 1901– 1912 au fost finalizate toate acareturile și sădit cel mai mare parc din Basarabia țaristă. A rămas neterminată clădirea principală. Până la 1945, moștenitorii bancherului nu au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construite spații de locuit și de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol). A suferit intervenții și clădirea conacului, iar acareturile inițiale și alte elemente arhitecturale din parc au fost demolate. Totuși, complexul de la Țaul este cel mai bine păstrat dintre conacele de la începutul sec. al XX-lea. În 1980 aici începe să activeze un sanatoriu care trata bolile reumatice și ale aparatului locomotor, care în prezent și-a sistat activitatea.
Conacul lui Manuc Bei este amplasat în orașul Hâncești din partea central-vestică a Republica Moldova, și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe ș.a. Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi – fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova. Datorită reliefului înclinat, din partea de sus a dealului se văd doar două etaje, de jos – trei. Palatul este conceput în spiritul clasicismului francez, cu deschideri largi de ferestre și loggii. Pe terasă, pereții interiori au fost decorați cu fresce frumoase și sunt prevăzute nișe în care fuseseră amplasate statuile. Gospodăria a fost înconjurată de ziduri, demolate la sfârșitul anilor 1950. Plafoanele palatului au fost pictate de alt armean – Hovhannes Ayvazyan, care mai târziu a devenit cunoscut ca pictorul rus Ivan Konstantinovici Aivazovski, fiind în acea perioadă în ospeție la fratele său în Chișinău. Pictura, din păcate, nu s-a păstrat pînă în zilele noastre.
Conacul familiei Ciolac-Malski este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Bahmut, raionul Călărași (Republica Moldova), construit în secolul al XIX-lea. Conacul a fost construit în stil rusesc neo-clasic de nobilimea poloneză. În trecut dispunea de o alee de marmură, străjuită simetric de două rânduri de castani și pini. Includea un parc cochet cu arbori și arbuști exotici și un lac. Până în 1945, clădirea a fost într-o stare excelentă. Apoi aristocrația poloneză a părăsit Basarabia, iar conacul a găzduit școala locală. Din 1989, după construcția noii clădirea a școlii, este abandonată. Actualmente, conacul s-a transformat într-un morman de gunoi și riscă să fie demolat.
Conacul familiei Belioz a fost ridicat la comanda boierului armean Carabet Balioz între 1852 și 1873, despre acesta prespunându-se ca fiind administratorul și ginerele lui Manuc Bei. Clădirea este construită în stil european vestic și cu elemente ale clasicismului rus. Conacul include și un parc, de 3 ha, cunoscut ca parcul din Ivancea, cu castani, brazi, tei, precum și plante exotice pentru Republica Moldova. De asemenea, aici mai există un turn de apă pe trei niveluri, hambare, pivnițe, moară, grajduri, fierărie și alte anexe. În 1941, urmașii lui Balioz s-au refugiat peste Prut, iar conacul a fost folosit de noua administrație ca spital militar, baie, bibliotecă, precum și în alte scopuri. O parte din averea boierului a fost furată și dezasamblată de localnici. În 1975 a fost luat sub protecția statului, iar în 1984 complexul a fost transformat în Muzeul meșteșugurilor populare, filială a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. În același an au început lucrările de restaurare a conacului, care așa și nu au fost finisate.
Conacul cu parc al lui Nicolae Apostolopulo este un monument de arhitectură de importanță locală din satul Saharna, raionul Rezina (Republica Moldova), construit în secolul al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea aici a locuit inginerul Nicolae Apostolopulo, care era căsătorit cu fiica boierului Ioan C. Bogdan, Eugenia, din Cuhurești. În 1927, în conac funcționa o școală de viticultură și pomicultură, care și-a continuat activitatea până în anii 1960. Între anii 1970–80 aici au fost transferate, pe rând, spitalul invalizilor al celui de-al Doilea Război Mondial din Tiraspol și Școala-colonie pentru fete din Dubăsari.
Informații mai complexe, dar și diverse curiozități despre aceste locuri pline de istorie găsiți pe wikipedia, dar și pe site-urile oficiale ale instituțiilor de profil care promovează turismul local.
Alina Chiperi, Școala de Jurnalism STUDENTUS
