Obiectul invizibil ochiului uman

Obiectul invizibil ochiului uman

Tehnologiile nu încetează să evolueze într-un ritm ascendent, fapt ce determină apariția diverselor dispozitive care marchează omenirea. Iată o nouă invenție fără precedent care atestă încă odată necontenita evoluție a științei.
Oamenii de știință de la National Institute of Scientific Research (INRS) din Montreal, Canada, au creat un dispozitiv capabil să modifice frecvența undelor de lumină care interacționează cu un obiect, făcându-l aproape invizibil ochiului uman. Spectrul electromagnetic conţine toate radiațiile electromagnetice din Univers, de la radiațiile cu lungime de undă mică, cum ar fi radiaţia gamma şi radiaţia X, până la radiațiile cu lungime de undă mare, precum undele radio. Spectrul vizibil, care este denumit uneori şi „spectrul optic”, reprezintă un domeniu al spectrului electromagnetic ce poate fi detectat de ochiul uman fără mijloace ajutătoare. Radiațiile electromagnetice din acest domeniu de lungimi de undă se numesc lumină vizibilă. În condiții obişnuite ochiul uman percepe în aer lungimile de undă din domeniul de frecvențe 380 nm (violet) -750 nm (roşu).
Mantia de invizibilitate creată de cercetătorii INRS se bazează tocmai pe această proprietate a interacţiunii dintre lumină şi un obiect. Pentru ca acest obiect să devină “invizibil” pentru ochiul uman, cercetătorii au folosit un filtru special conceput pentru a schimba, temporar, frecvențele corespunzătoare luminii de culoare verde din spectrul de bandă largă care ajunge pe obiect în frecvenţe corespunzătoare luminii de culoare albastră. Ulterior, cercetătorii au folosit un alt filtru pentru a schimba aceste frecvențe în frecvenţe corespunzătoare pentru culoarea verde, dar pe partea cealaltă a obiectului.
Momentan, dispozitivul de invizibilitate creat de canadieni este capabil să funcționeze doar dacă este privit dintr-o anumită direcție, însă Azana și colegii săi susțin, teoretic, că prin această metodă s-ar putea face un obiect invizibil din orice direcție este privit, motiv pentru care cercetarea continuă și în prezent.