Tudor Țărnă: „Cine vine la „Ginta Latină” devine mai bun!”

0
317

 

Anul acesta, Teatrul „Ginta Latină” împlinește 25 de ani. La moment, în teatru activează cca 130 de persoane. Dar cu cel mai important dintre toți, regizorul și directorul general al teatrului – Tudor Țărnă, am stat la discuție. Și iată despre ce am reușit să vorbim…

‒       Dle Țărnă, cum e să gestionați și să faceți teatru într-un oraș atât de mic, ca Chișinău?

‒       Oraș mic?! Nu există orașe mici. Este vorba de altceva.

E greu să gestionezi un teatru căci spectatorul nostru nu este unul educat în tradiții teatrale. În orașele mari, ca Bucureștiul, dacă cineva nu a vizionat un spectacol de o rezonanță mai mare – e rușine! La noi tradiția asta nu există.

Conform unui sondaj, doar 2% din populația Moldovei, vin la teatru din proprie inițiativă! Noi ne înțelegem cu profesorii liceelor/școlilor și astfel avem tot timpul, practic, sălile pline.

                                                                          

‒       Ce s-a schimbat în teatru de când sunteți director?

‒       Am îmbătrânit! În rest, teatrul e fără schimbări. El necesită o susținere financiară. El trebuie tot timpul să caute adevărul care e mereu același și trebuie valorificat. Doar cu noi exponenți ai ghildei noastre actoricești – se pot produce schimbările! Numai prin nume! Scena e aceeași în toate timpurile! Ea își așteaptă propăvăduitorii adevărului, a binelui etc.

 

‒       Care este cea mai mare provocare pentru un director de teatru?

‒       Mie îmi place să lucrez cu oameni mulți! Noi avem, practic, 130 de persoane încadrate în Ginta Latină. Teatrul de revistă Ginta Latină are, aproximativ, 45 de oameni, Ansamblul Romilor – 23 de oameni, Gândul Mâței – 7 oameni, studioul lui Liviu Știrbu – vreo 8 oameni. Nu-mi place să fiu director ca să stau în cabinet cu pixul în mână și să semnez ceva sau să scriu niște ordine. Îmi place să fiu director în felul următor: să nu le amestec celorlalți să-și facă treaba! Ăsta e cel mai mare merit care poate să-l aibă un director.

 

‒       Vin tinerii la teatru? Sau e mai ușor pentru ei să privească niște filme la cinema sau pe internet?

‒       Nu ducem lipsă de tineret, el constituie 90% din spectatorii noștri. Maturii nu prea vin. Ei trimit copiii. Ar fi ideal dacă elevul care vine la teatru ar veni și cu părinții. Din păcate, părinții uneori îi ceartă pe profesori că aduc atât de des copiii la teatru. Dar ei trebuie să se bucure că, două ore, copilul ăsta s-a ocupat cu ceva intelectual.

 

‒       Ce e mai greu, teatrul pentru copii sau cel pentru maturi?

‒       Spectacolele noastre sunt energice, sunt în pas cu timpul. Pentru copii, evident, ne străduim să facem un spectacol mai accesibil limbajului lor. Copilul nu-l ții așa ușor într-o sală de teatru! Maturii mai înțeleg, deși și ei uneori pot să iasă și să spună altora că nu le-a plăcut, să nu mai mergă nici ei la teatru. Pentru maturi încercăm să facem, deja, un teatru care să corespundă intereselor lor.

Dacă nu le place spectacolul, copiii te pedepsesc făcând gălăgie, iar maturii, pur și simplu, a doua oară nu mai vin. Dar cu mândrie, pot spune că în toți acești 25 de ani, pe care-i facem anul ăsta, n-am avut critici în ziare, la televiziuni de genul că a rămas cineva dezamăgit.

 

‒       Încotro se îndreaptă Teatrul „Ginta Latină”?

‒       Întrebările sunt enorm de mari și-atât de simple. Ginta Latină se îndreaptă către un spectator mai cult, mai doritor de teatru și, evident, are o singură cale acum: spre Europa!

 

‒       Cum marchează „Ginta Latină” anul Dumitru Matcovschi?

‒       Noi deja avem ungherașul „Dumitru Matcovschi”. Acolo e fotografia marelui poet, un mottou scris de noi: „Poet ca toți poeții sau poate mai poet”. Deja am fost la Șoldănești, la 18 ianuarie, acolo de unde era originar regretatul D. Matcovschi. Am susținut acolo două spectacole. Acum ducem tratative pentru un nou spectacol la Șoldănești, pentru data de 16 sau 19 martie. O să marcăm 80 de ani a marelui maestru – Mihai Volontir și, respectiv, va fi vorba și de D. Matcovschi. Noi nu montăm spectacole de genul dramaturgului Matcovschi fiindcă ele duc altă încărcătură psihologică. Noi suntem alt gen, mai energici, mai melomani, mai zbânțuiți.

 

‒       Un colectiv actoricesc are și vârfuri, actori de calibru. Menționați câteva nume „de afiș”?

‒       Vârful este întreg colectivul! Toți actorii, în diferite spectacole, au diferite roluri – și mai mici, și mai mari… Spectatorii îi cunosc pe Alex Rusu, Anatol Burlacu, Olesea Stăvilă, Ivan Guzu, Victoria Țurcanu, Victoria Botnaru, Nicu Țărnă, Ion Mihov ș.a. Ei toți sunt actori de calibru fiindcă oricând pot interpreta cele mai neașteptate roluri.

 

‒       Un mesaj din partea dvs pentru cititorii noștri?

‒       Pentru cei care încă nu sunt iubitori de teatru vreau să le spun să fie iubitori de teatru! Aici omul se poate regăsi pe sine însuși, își poate privi pe scenă, uneori, propria viață. Deseori, chiar, prin teatru, omul își poate găsi răspunsuri la toate întrebările, iar cine vine la „Ginta Latină”, devine mai bun”.

Veniți la Teatru!

 

MULȚUMIM!

Diana Guja, ULIM

Lasă un comentariu