Tot mai des în presa din țara noastră se mediatizează cazuri cînd copii sau chiar persoane mature sunt atacate de cîinii vagabonzi ce mișună pe străzi în căutare de hrană și adăpost.
Problema câinilor vagabonzi nu este o noutate, ci mai mult o actulitate. Actualitatea fiind reprezentată de fiecare alt atac al unor animale care acţionează instinctiv . Și ca de obicei, marea problemă a acestui popor mioritic este găsirea unor soluții, pentru ameliorarea situației existente în țara noastră și anume în capitală. Conform unor date statistice, făcute publice de Valentina Dudnic preşedinta Asociaţiei obşteşti „Alga” , se estimează că în Chișinău ar fi vrio 6-7 mii de cîini madanezi. Nici puțini, nici foarte mulți în comparație cu numărul cîinilor comunitari din alte țări europene.
Cu privire la ipostaza incertă ce ne vizează pe toți la moment, pot spune că mă ,,dor” două probleme destul de grave. Prima ar fi: numărul tot mai mare de cazuri cînd copiii sunt atacați sau chiar mușcați de haite de cîini. 
Iar a doua problemă: numărul tot mai mare de cîini lăsați fără suflare pe străzile capitalei, în urma otrăvirii acestora. Mă întreb dacă mai există pic de umanintate și rațiune pentru a întreprinde soluții care nu ar îngrădi nicidecum drepturile prioritare a fiecărei ființe ce există pe acest pămînt. Păcat că o problemă creată, pînă într-un final, de o specie de animale, este privită confuz de către autoritățile noastre. Tare mi-s dragi copiii și nu mi-aș dori niciodată ca aceștia să fie spitalizați din cauza unor mușcături a unui animal turbat, dar nu privesc cu inferioritatea nici la cîinii care nu posedă rațiune, ci doar instinctul de ași căuta hrana și de a se reproduce. Ani la rînd se caută soluții. Și să vedeți ce soluții a găsit ființa noastră superioară, care se găsește în vîrful lanțului trofic, spre deosebire de maidanezii ce circulă liber pe străzile noastre. Angajații de la ,,Autosalubritate” deja dispun de niște utilaje vechi, sau mai bine –zis mașini speciale cu care transportă cîinii comunitari.
Pînă aici sună bine. Dar să vedeți și condițiile în care sunt transportați, vă apucă groaza. După ce câinii sunt hrăniți cu mâncare otrăvită, îi strîng în timpul nopţii sau dimineaţa devreme şi-i duc semiparalizaţi la gunoiştea municipală sau pe lângă „necropola de animale”. Câinii sunt aruncaţi într-o groapă comună, uneori – chiar dacă animalele nu şi-au dat suflarea definitiv. La necropola de animale sunt duse toate cadavrele intrate în discompunere sau animalele infectate cu vreo boală. Înainte de a fi arse într-un lichid, animalele sunt electrocutate, dar, fiind prea mulţi câini în cutia respectivă, nu toţi pot fi electrocutaţi şi mulţi dintre ei ajung în acid de vii. Acum să-mi spuneți, priviți aceste fapte ca niște soluții normale implimentate de oameni competenți? După atîtea promisiuni și bani investiți , ca și cum în azilurile pentru cîini, suntem expuși unei panorame dramatice. NU militez pentru eutanasierea câinilor! Prefer, mai degrabă, să plătesc taxe pentru câini decât pentru puşcăriaşii pedofili, violatori sau criminali care-și baj joc în asemenea hal. Unde mai pui faptul că tot mai mulți tineri se delectează împuşcând la întâmplare câinii comunitari. Iar la Piața Centrală din capitală se vînd piei de cîini. Și cine zicea că Moldova e ,, țară de minuni”, a avut mare dreptate. Unde s-a mai văzut așa ceva? Maidanezii au ajuns să servească pentru unii drept sursă de profit.
În esență, nu mușcă cîinii, cum mușcă societatea. Faci profit, dar nu în halul acesta. Mai bine faci un bine, crescînd și dresînd un cîine vagabond, decît torturînd și omorînd niște animale nevinovate.
Pînă la găsirea unor soluții adecvate omului, ca ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat și nicidecum un simplu lătrat, gîndiți-vă la vorba cântecului de Mihai Constatinescu: „Iubiţi şi câinii vagabonzi / sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi“.
Și ca să încheiem pe o notă pozitivă, v-aș spune că ,,dacă un cîine mușcă un om, nu e mare scofală, acest lucru întîmplîndu-se destul de des. Cînd un om mușcă un cîine, ei bine, asta e o știre”(John B. Bogart).
