Alina Gîrneț este studentă la jurnalism, anul II, la USM. Cel mai probabil, este cunoscută de la TV. În prezent moderează o emisiune la postul de televiziune Vocea Basarabiei, care implică un concurs pentru copii și reporter la site-ul diez.md. Întodeauna determinată si carismatică, Alina a aceptat cu placere să răspundă la câteva întrebări. Despre ea, activitatea de prezentator și planurile de viitor ale Alinei aflați în interviul ce urmează.
– Povestește-ne puțin despre tine.
Sunt o mică personalitate în devenire care a început de la zero la fel ca și mulți alții, care lucrează asupra sa zi și noapte, în special noaptea că atunci e mai mare inspirația. De ce am nevoie de inspirație? Pentru că trăiesc cu ea, creez non-stop zi de zi. De doi ani sunt mai atentă la detaliile din jurul meu, mai informată, mai sceptică și mai cu „simțul observației” așa cum ne spun la facultate, astfel încât orice frunză ce se abate de la traiectoria sa normală devine un subiect de știre și nu doar ceva peste care calc cu nepăsare.
– Când ai decis că vrei să faci jurnalism și de ce?
La 9-10 ani când o imitam pe Andreea Marin în oglindă sau pe Andreea Esca la masa din bucătărie citind din ziarele lui tata, nu mă gândeam că o să ajung pe urmele lor, ori eu nici nu știam atunci ce înseamnă să fii un jurnalist. Am crescut și trebuie să recunosc că mi-a plăcut să mă fac „vizibilă” în mediul în care am activat, dar nici asta probabil nu a fost un determinativ concret. Am luat decizia când eram la liceu și când mi-am dat seama că nu vreau să urmez studii în domenii fixe. Și mi-am zis de ce nu, mai ales că am fost susținută și de cei de acasă.
– La momentul actual, înveți și lucrezi, cum reușești să le împaci pe ambele?
Altfel nici n-ai putea face jurnalism, decât câștigând experiență pe teren, pentru că la universitate învățăm despre anumite standarde, învățăm să scriem știri pe pași și interviuri clasice, doar că în practică totul e diferit, jurnalismul în realitate e mult mai interesant decât la facultate. Am uitat de pantofi cu toc și genți minuscule, acum încălțămintea comodă și rucsacul în spate îmi sunt cei mai buni prieteni și nu mi-a părut rău niciodată. Sunt obișnuită să merg după ore în oficiu sau să ajung acasă seara la 9-10, să fiu pe fugă și să adorm în troleibuz de oboseală. Și asta pentru că iubesc să fiu obosită în acest fel.
– Acum recent ai devenit și moderatoare TV, vrem detalii.
Despre asta este jurnalismul – despre provocări continue, pe care trebuie să le accepți la momentul potrivit, iar momentul potrivit e acum nu altă dată. Moderez și realizez o emisiune-concurs pentru copii la postul de televiziune recent înființat – Vocea Basarabiei TV. Este o emisiune Live, și are loc de două ori pe săptămână. Experiență nouă, dar cumva mă apropii de ceea ce făceam în fața oglinzii de mică.
– Este dificil pentru tine să fii prezentatoare?
Nu este dificil. Deși sunt în direct de două ori pe săptămână, lupta cu emoțiile am câștigat-o. Trebuie să recunosc că la început aveam nevoie de câteva ore bune de somn după fiecare emisiune, întrucât îmi consuma foarte multă energie. Acum e un alt „drog” cum îmi spune producătorul meu, de care nu poți scăpa odată ce ai început. Să fiu prezentatoare nu e dificil, ceea ce e dificil este să echilibrez toate cele trei sfere în care sunt implicată: Facultate, Online și Televiziune. Eu de fiecare dată spun, dacă nu mi-ar trebui câteva ore pe noapte să dorm, eu chiar aș reuși să fac totul în limitele de timp propuse.
– Cum crezi? Avem sau nu cultura presei în Republica Moldova?
Cultura presei în Moldova se formează încă, deși procesul e anevoios. N-am să zic nimic despre instituțiile media deținute de politicieni, pentru că publicul din Moldova nu este în stare să plătească pentru informație, astfel încât instituțiile media să-și permită să fie independente. Dar, înainte de a vorbi de cultura presei, trebuie să vorbim despre o cultură a jurnalistului ca individualitate, o cultură pe care o întâlnesc rar la evenimentele la care merg. Eu caut, caut să-mi găsesc modele, dar nu pot să găsesc, jurnaliștii de la noi sunt mediocri, asta e realitatea.
– Pe scurt, crezi că presa din Modova informează sau stă mai mult la taclale?
Informează în limitele politicii editoriale. Cea mai bună sursă de observare a mass-mediei este portalul newsyam.md. Când se întâmplă ceva, poți vedea imediat aceași știre dată de diferite instituții în moduri diferite, începând chiar de la titlu. Iată așa compari. Informează sau nu, cititorii trebuie să fie sceptici față de tot ce citesc. Dacă stă la taclale, aș spune că oricum nu stă mai mult decât o face presa românească, spre exemplu, deși tendința spre a scoate senzaționalul în față, este una negativă, care prinde contur și la noi.
– Ce ai reușit să înveți din activitățile pe care le realizezi?
Am învățat că nu am nevoie de timp liber, pentru că nu aș ști ce să fac cu el, am învățat să beau cafea, să zâmbesc oamenilor care-mi refuză microfonul pe stradă, să fiu independentă și curajoasă.
– Ce planuri de viitor ai?
Niciunul. Trăiesc ce am la moment. Profit de toate oportunitățile deși visez mult. Vreau să lucrez la Agenția de Știri Reuters.
