Lector superior la catedră Microelectronică şi Inginerie Biomedicală, Universitatea Tehnica a Moldovei, Andrei Bragarenco, titular la mai multe cursuri orientate pe 3 direcţii pentru specialităţile Microelectronică şi Ingineria Sistemelor Biomedicală ne-a oferit un interviu. Urmăriți mai jos detaliile.
Care este activitatea D-voastră extracuriculară?
Activitatea mea extracuriculară de cînd am fost angajat la universitate, în 2003, constă în coordonarea unui cerc studenţesc de aplicaţii cu microcontrollere unde fiecare doritor are posibilitatea să practice, să-şi materializeze ideile sale în acest domeniu. Rezultatul activităţii membrilor cercului era de nivel de mici proiecte de nivel competiţii studenţeşti sau proiecte de diplomă.
Care sunt competiţiile studenţeşti la care au particpat membrii cercului?
Printre competiţiile studenţeşti la care au participat membrii cercului de la înfiinţare sunt:
ElectroMobility” – Continental Iaşi România
Competiţia de Robotică “EarthRover” – Chişinău UTM
Competiţia de Robotică “Robochallenge” – Politehnică Bucureşti
“Hard&Soft” – Suceava
Aplicaţii Cu microcontrollere “Konteschweller” – Iaşi România
Sisteme Microelectronice “Rădăuțan” – Chişinău UTM
Cum aţi contribuit la dezvoltarea acestui cerc și care sunt obiectivele?
Pentru a ridică nivelul de performată la unul mai mult decât amator, în anul 2011, împreună cu un grup de studenţi am înfiinţat o Asociaţie Obştească cu numele “Clubul ingineresc MicroLab”, Înregistrată la Ministerul Justiţiei, printre obiectivele principale sunt:
· de a crea o comunitate de ingineri profesionişti după principiul unui lanţ de discipoli, cei mai experimentaţi îi instruiesc pe începători.
· a urma procesul de dezvoltare a proiectelor apropiat cu cel al companiilor profesioniste în domeniu.
Ce extindere are la moment lanțul de discipoli?
La moment lanţul de discipoli din cadrul Clubului se întinde pe vreo 5 promoţii universitare, iar procesul de dezvoltare a proiectelor cuprinde toate fazele de viaţă a unui proiect – concept / dezvoltare/ execuţie / finalizare, de la extragerea de specificaţii de la client până la predarea definitivă a proiectului şi suportul informaţional al acestuia pe o perioada post predare.
Discipolii mei s-au evidenţiat şi în ediţia din anul trecut a concursului, iar anul acesta au decis să facă echipă, prezentând un proiect inedit apreciat cu premiul IV la categoria „Robotics and Intelligent Machines”. Este vorba despre o mănuşă inteligentă capabilă să interpreteze mişcările şi gesturile mâinii. Deşi pe piaţă există deja dispozitive similare, gadgetul creat de cei doi tineri în vârstă de 17 (Diana Marusic), respectiv 18 ani (Dumitru Savva) este mult mai ieftin. Dacă o brăţară Myo costă peste 100 de dolari, mănuşa moldovenească a fost făcută cu numai 16 dolari, iar dacă ar ajunge să fie fabricată în serii mari, preţul ar scădea simţitor, chiar până la 5 dolari.
Care sunt categoriile membrilor clubului?
Membrii clubului sunt de trei categorii:
· Juniori – proaspeţi recrutaţi care care fac primii paşi, învaţă/observă şi încorporează ceia ce era cândva cercul studenţesc, de până la apariţia Clubului.
· Membri permanmenti – cei care sunt implicaţi activ în proiectele de interes al Clubului.
· Membri experţi – cei care s-au angajat deacum în câmpul muncii fie în Moldova sau peste hotare, prin intermediul cărora se importă experienţă acelor companii, şi servesc că experţi-consultanţi pentru pentru membrii permanenţi.
Ce puteţi spune despre domeniul de activitate?
Domeniile de activitate ale clubului, la care avem proiecte finalizate sau în derulare sunt:
· Sisteme electronice pentru instruire – am proiectat 4 plăci de dezvoltare, 2 pentru a fi utilizate în Franţa, şi 2 pentru uz intern proiecte interne sau în curricula inuversitara şi extra curiculare.
· Sisteme automatizate, printre care putem evidenţia :
· Sistem de control al umedității în uscătoria de fructe realizate împreună cu colegii de la mecanică de la catedră condus de dl Bernic,
· Sistem de urmărire a soarelui pentru iluminarea încăperii realizat cu o asociaţie obştească, care participa cu un proiect arhitectural la Milano.
· Sistem de control al umeditatii solului, preluat de la un inginer care cu părere de rău a decetat, în colaborare cu cei de la Univ Agrară.
· Sisteme robotice – cu diverse proiecte cum ar fi braţ robotic sau platforma robotizată, care au fost expuse la diverse competiţii studenţeşti.
· Reţele de dispozitive Inteligente (Internet of things) unde elaborăm un proiect de iluminare inteligenţă organizată în reţea cu transmisie radio.
Cum reuşiţi să faceţi faţă bazei materiale?
Baza materială a clubului este formată în mod special din donaţii de la membrii clubului, organizatori de competiţii, investiţii personale.
Cum sedesfășoară recrutarea în club?
Activitatea de recrutare la moment preponderent se face prin stimularea activităţilor extracuriculare pentru studenţii la care predau cursuri. Însă recent am transferat o parte din activităţi de recrutare către cursurile orgnizate ca “Şcoala de vară” în timpul practicii de vara sau “Şcoală Duminicală” în timpul anului de studiu. Am organizat două din acestea anul trecut şi intenţionăm şi anul acesta să venim cu noutăţi, ceva interesant. Miza principală de recrutare şi extindere o punem anume pe aceste cursuri. la fiecare din cursuri s-au înscris circa 30-40 oameni, motiv din care eram nevoie să facem două tururi.
Ce puteţi spune despre acest club?
Pot să mă laud deschis că acest sistem al discipolilor în lanţ pe timp ce trece devine tot mai eficient şi da roade din ce în ce mai bune. Avem dezvoltate thnici şi tehnologii proprii, soluţii gata pentru implementare, o proprietate a cărora că nu dispar odată cu membrul, care pleacă, către experţi , ci se dezvoltă transmiţându-se de la coleg la colegi.
La moment numărul membrilor permanenţi este în jur de 9-10 oameni, dar acest număr este limitat doar din cauza de insuficientă de spaţiu, un laborator mic de 18 m2. Spaţiul limitat ne crează mari dificultăţi de dezvoltare, şi anumedin cauza că nu au loc unde să stea în laborator, caută să meargă în altă parte sau abandonează idea din cauza spaţiului limitat se lucrează preponderent cu inginerii anilor terminali, şi acest fapt ne pune în situaţie că nu se transferă eficient experienţă prin lucru în echipa.
Aveţi o tendinţa spre viitor referitor la acest club ingineresc?
Tendinţa este de a extinde numărul membrilor permanenţi până la 20-25, câte ~5 din fiecare an, la fel că şi recrutarea şi de la alte specialităţi, cu profil tehnologii informaţionale şi mecanică/design industrial, la moment aprovizionindu-ne preponderent cu ingineri cu profil electronic.
Mulțumim Dn-ului Andrei Bragarenco, pentru timpul acordat!
