Dintr-o așezare rurală pitorească, înconjurată de păduri și dealuri,cu oameni gospodari și copii frumoși care visează încă de mici la o profesie în care s-ar regăsi, Serghei Rusu – pilot de elicopter, ne relatează că visul mult rîvnit din copilărie, a fost acela de a zbura. De cîte ori vedea elicopterele, care stropeau pădurile deasupra satului Crăsnășeni, din raionul Telenești, de unde îi sunt și ,,rădăcinle”, de atîtea ori își vedea visul cu ochii și conștientiza că peste ani va privi și el lumea de sus și chiar el va fi pilotul acelui elicopter. În prezent se poate lăuda că i-a reușit. Un om echilibrat, ordonat, precis, vorbeşte cu pasiune despre zbor şi subliniază deseori importanţa disciplinei în această meserie. Cînd eşti în aer, la sute de metri înălţime, nimic nu e lăsat la voia întîmplării.
Cu ,,picioarele pe pămînt” și cu ,,gîndul printre nori”
Și dacă la cineva visele devin realitate, la cineva visele prind aripi. La cei 51 de ani, pilotul- examinator și instructor de zbor pe elicopterele MI-2 și MI-8, din Moldova ne relatează cîte puțin din experiența profesională din domeniu și cum a reușit să ajungă la această etapă.
În anul 1981 a absolvit școala din sat fiind unul dintre cei mai exemplari elevi cu cea mai mare medie. Încă de pe băncile școlii fiecare copil își cunoștea propriul rost în viață. Crăsnășeni, fiind un sat unde cea mai dezvoltată ramură a economiei era agricultura, aproximativ toți tinerii aveau înclinație spre această sferă, cîțiva își doreau să activezi în medicină, pedagocie, arte și doar unul își dorea cu desăvîrșire să devină pilot. ,, Ambii părinți aveau profesii obișnuite, tatăl fiind revizor iar mama a activat o perioadă de timp la magazinul din sat ca vînzătoare. Într-un fel, ei erau cu ,,picioarele pe pămînt”, iar eu visam la o profesie care mă ducea printre nori. Eram la sfîrșitul clasei a X-a, atunci cînd fiecare primea îndrumare de la profesor cu privirea la continuarea studiilor la un oarecare institut, unde erai admis fără concurs, căci așa era în Uniunea Sovietică. Cînd am fost întrebați de Nicolai Andreevici Pîrnău, ce vrem să devenim pentru a ne da îndrumare, un coleg de al meu a zis că vrea să devină doctor și într-adevăr, în prezent activează în medicină. Cînd eu am spus că vreau să devin pilot, toți au început să rîdă de mine. Profesorul a venit cu o replică spunînd că ,, Noi în sat nu avem nevoie de piloți”. Eu oricum știam ce-mi doream să fiu și i-am mai spus încă odată,că pilot am să devin și atît”, zice încrezut d-nul Rusu.
Vis devenit realitate
Fiind o profesie care pe lîngă adrenalină și plăcere, impune și mult pericol, părinții pilotului i-au interzis să-și continuie studiile în domeniul aeronauticii chiar dacă știau că băiatul lor e pasinonat de această meserie. Fară permisunea acestora- ,,copilul îndrăgostit de lumea aviației”, totuși a decis să-și realizeze marele vis. ,,Părinții nu au fost de acord cu mine, cu privirea la alegerea profesiei. Nici nu am încercat să-i conving, le-am spus că mă duc să susțin examenele la Politehnică, dar, defapt, am susținut examenele pentru a deveni pilot. Per total pe Republica Moldova erau 8 locuri, printre care m-am încadrat și eu. În anul 1981 am fost admis la Școala de piloți din Kremenciuk, un oraș din Ukraina. Pînă în anul 1984 am parcurs un drum care m-a format ca pilot. Timp de 3 ani mi-am perfecționat abilitățile, astfel, ca primul meu zbor cu elicopterul MI-4 în anul 1982 să fie unul reușit pentru a obține cu brio permisul de conducere. Niciodată nu mia fost frică, pentru că îmi place ceea ce fac”, spune convingător pilotul.
Activivitatea aeronautică caracterizată prin diversitate
Fiecare profesie își are privilegiile și beneficiile ei, iar viața de pilot vine ca un exemplu ce întrunește diversitatea în toată splendoarea. După ce a finisat școala de piloți, Serghei Rusu și-a început activitatea în oarșul Magadan din Rusia, după care în 1992 a revenit în țară și a activat pînă în anul 1995 în Bălți. În prezent pilotul ne-a relatat că are peste 8000 de ore de muncă în spațiul aerian. ,,Am activat în mai multe țări, printre care Moldova, Rusia, Ukraina, România, Africa- Sierra Leone etc. În Afganistan am zburat cu elicopterul MI-8 pentru misiuni civile . Cu 2 ani în urmă am fost în Germania și am învățat pe un tip nou de elicopter Enstrom F-28. Vara trecută am fost plecat în Indonezia și am activat tot în domeniul aviației. La moment activez la ,,Diplomat Air”, sunt șef-pilot la MI-8 megavison. Pot să vă informez că în curînd și în Republica Moldova va fi deschisă o școală de piloți”, concretizează Serghei Rusu.
Fiecare țară vizitată are o reflecare originală
Domeniul de activitate i-a oferit pilotului, prilejul de a vizita cele mai frumoase țări. Atît continetul European, Asiatic, cît și cel African i-au devenit gazde ospitaliere care l-au impresionat prin cultură și unicitate. ,, La moment locuiesc în România, o țară care se aseamănă mult cu Moldova, dar din mai multe puncte de vedere e mai dezvoltată. Aici am marcat și un record, timp de o zi am reușit să efectuez 86 de zboruri, aproximativ 8 ore am stat doar în aer. În esență am reușit să cunosc foarte bine această țară. Printre cele mai frumoase țări, pe care vi le recomand și vouă să le vizitați sunt Anglia, Franța, Germania, unele state din Africa etc. Am vizitat Sierra Leone, un stat din Africa. Poate că e o țară săracă, dar oamenii sunt bravo, te ajută chiar dacă nu au. Copiii la școală au uniforme de aceeași culoare, de obicei albe sau albastre. Familiile sunt numeroase, constituite de la 6 pînă la mai mulți membri, astfel doar un singur copil din familie beneficiază să frecventeze o instituție de învățămînt. În Londra cel mai mult am fost impresionat de Palatul Buckingham și Tower Bridge un pod foarte frumos. Cît despre oameni nu pot spune că sunt cei mai primitori, acolo fiecare e pentru el. Dacă mai vorbești engleza incorect nici nu vor discuta cu tine. În Paris e altfel, populația e de omenie, chiar și negrii vorbesc în limba rusă. Despre Turnul Eiffel pot spune că e umitor, trebuie să îl vedeți și voi. În Indonezia mia plăcut foarte mult. Acolo toți oameni sunt simpli, toți sunt bucuroși, toți se rîd. Jakarta – capitala Indoneziei și în același timp cel mai populat și cel mai important centru industrial și comercial al acesteia, e un oraș pe care ai să dorești să-l mai vizitezi. Un vis pe care îl aveam de mult timp și care s-a îndeplinit, a fost acel de-a vizita Insulele Canare. Un arhipelag format din șapte insule de origine vulcanică din Oceanul Atlantic, de care am rămas foarte impresionat, o frumusețe de nedescris. Fiecare insulă are capitala ei, iar în Tenerife sunt multe atracții turistice. Oamenii sunt simpli. S-a întîmplat să ne rătăcim, iar ei au fost foarte receptivi să ne ajute.Vorbeam și în română, și în engleză , și să vedeți că ne-am înțeles destul de bine. În esență, noi piloții, cei care zburăm peste hotare trebuie să cunoaște bine limba engleză. În fiecare an suținem examen la limba străină”, spune entuziasmat pilotul.
A fi pilot e un dar
Piloții se nasc cu unele abilități native, iar restul trebuie să le înveți și să le exersezi la cel mai înalt nivel. Unele dintre ele pot fi cultivate, dar e necesar, de la bun început, să ai o sănătate bună, poate nu perfectă , pentru că şi piloţii pot avea diverse afecţiuni minore. Mai ales după o anumită perioadă de zburat, începi să ai probleme de la aerul condiţionat, apar probleme cu coloana, de la turbulenţe, de la aterizări mai dure. Pot fi şi unele probleme de ordin psihologic, întrucît, de-a lungul unei cariere de 31 de ani de pilot, Serghei Rusu, a trecut prin evenimente şi situaţii-limită. În esență, ajungi să treci pe lîngă moarte. Şi scapi fie prin măiestrie, fie prin noroc. Uneori, linia e atît de fină între cele două, încît nici nu-ţi dai seama ce s-a întîmplat. ,, Pentru a deveni pilot trebuie în primul rînd să fii sănătos și să ai caracter sau mai bine zis, tărie de caracter. Nu, în ultimul rînd trebuie să-ți placă ceea ce faci și să-ți învingi frica. În timpul anilor mei de activitate am avut 6 accidente, care m-au impus să mă descurc singur ca și cum ar fi o situație obișnuită. Dar aceste cazuri nu m-au făcut niciodată să renunț la profesia mea. Pînă la 65 de ani, dacă o să-mi permită sănătatea voi activa. Testele psihologice demonstrează acest lucru, iar în prezent îmi execut cît pot de bine funcțiile caracteristice unui pilot. Recent am participat la ,, Ziua Aviației Moldovei” cu elicoperul MI-2 și Enstrom F-28. În general îmi place să mă încadrez în tot ce e legat de aviație. Niciodată, nu am regretat că mi-am ales această profesie de vis. Feciorul e mic,dar cred că tot pe urmele mele calcă și acest lucru mă bucură. Chiar dacă e o profesie periculoasă, este una dintre cele mai frumoase. Cîtiodată, mă gîndesc că Dumnezeu mă iubește și am un înger care mă păzește permanent, mai ales în timpul unei curse de zbor. Mă consider un om norocos. În prezent muncesc intens și tind sprea realizarea proiectului care presupune deschiderea Școlii de Piloți ,,Diplomat Air”, chiar aici, la noi, în Moldova, pentru că sunt foarte mulți tineri care și-ar dori să însușească această profesie, dar nu au unde și nu dispun de finanțe. Sper ca cei de la putere să le ofere o șansă și un sprijin acestor copii să-și îndeplinească marele vis, căci în următorii 10 ani vom rămîne fără piloți în țară”, a conchis pilotul, Serghei Rusu.
