Galina Timuş-despre viata de jurnalist, dedicaţie şi iar dedicaţie. Este tânără, plină de inspiraţie şi crede în frumuseţea visurilor ei, Galina Timuş este jurnalista convinsă că dacă munca pe care o faci nu-ţi aduce împlinire sufletască atunci trebuie să-ţi schimbi profesia. Tînăra mi-a împărtăşit câteva dintre secretele meseriei de jurnalist. Contează să ai informaţia caldă, să fii primul care o află şi să o redai mai departe cît mai obiectiv. Trebuie să fii extrem de atent, de chibzuit. Există şi părţi mai puţin plăcute ale meseriei: procese, ameninţări de tot felul, ba chiar şi agresiune fizică. Nu toţi interlocutorii nostri sunt ieducaţi, nu toţi sunt blînzi şi răspund calm la toate întrebările. Trebuie să ţinem cont că în spatele jurnalismului stau ascunse: munca, adrenalina, efortul intelectual, pasiunea și creativitatea. Te invit și pe tine să o cunoști pe Galina Timuș.
1.Toată activitatea pe care o faci acum, are legatură cu vri-un vis din copilărie?
Şi da, şi nu. Jurnalismul presupune o viaţă activă, dinamică, plină de evenimente deosebite şi oameni speciali. Eu am fost un copil mereu implicat în activităţi extra-curriculare şi ştiam exact că când voi fi mare nu voi sta în birou dar voi fi mereu în acţiune, doar că mă vedeam un poliţist în acţiune.
2.Care a fost primul tău material realizat, şi dacă a fost difuzat?
Nu-mi amintesc exact, mai scriam şi când eram în liceu pentru „Tropoţel şi Tropoţica” sau pentru ziarele raionale, dar cred că primul material jurnalistic mai serios a fost scris la facultate pentru arhiva personală.
3.Mai eşti încadrată şi în alte activităţi înafara domeniului tău?
După un an de pauză am decis să mă întorc pe băncile facultăţii şi să-mi continui studiile la masterat. Pe lângă TV, universitate mai fac şi cursuri de engleză dar şi radio. Am foarte multe pasiuni dar din păcate activităţile mele de bază îmi consumă aproape tot timpul şi mă bucur ca un copil când găsesc o oră-două măcar să-mi văd prietenii.
4.Care este cea mai năstruşnică întîmplare din viaţa ta de reporter?
Întâmplări hazlii se întâlnesc foarte des în activitatea mea. O să-ţi povestesc pe scurt despre cea mai recentă. În cadrul emisiunii Bună Dimineaţa de Weekend am o rubrică care se numeşte AutoStyle şi acolo încerc eu să aflu lucruri curioase despre automobile. Ultima filmare a fost dedicată limuzinelor şi ca să fie reportajul mai divers am rugat şoferul să-mi permită să testez pe propria piele automobilul de lux. La început nu-mi reuşea să pornesc motorul limuzinei, apoi nu mai puteam opri, domnul şofer alerga şi îmi striga la geam pe ce buton să apăs. În acele momente cred că am transpirat cât nu am făcut-o în toată experienţa mea de şoferiţă şi mă rugam „numai să nu mă lovesc de ceva” . După ce am prins firul, am mai făcut un dublu care a făcut parte din reportaj.
5.Au fost zile cînd ai plecat de la locul de muncă cu lacrimi?
Din păcate sunt şi aşa zile. De fapt, din mine foarte greu „scoţi lacrimi” dar nereuşitele sau eşecurile uneori sunt cele care mă fac să plâng. Cred că cele mai multe lacrimi în activitatea mea au fost vărsate atunci când din cauza defecţiunilor tehnice m-am întors fără sunet pe filmare, de la un interviu cu renumita interpreta de muzică populară Valentina Cojocaru. A fost foarte greu să mă înarmez cu curaj şi să-i spun doamnei că reportajul nu va fi şi să o rog mult să ne mai întâlnim o dată.
6.Din punctul tău de vedere, la moment între voi reporterii este o concurenţă mare?
Concurenţa o văd doar în descoperirea temelor interesante care ar putea servi drept materie primă pentru un reportaj bun.
7.Viata de jurnalist fura mult timp, ţie îţi mai rămîne timp şi pentru alte activităţi?
Jurnalismul cere dedicaţie, foarte multă dedicaţie iar asta presupune şi mult timp, de aceea ore libere am foarte rar şi mereu le împart cu vigilenţă între prieteni, o carte bună sau un somn dulce.
8. Cum crezi în lumea jurnalismului, avem mai mult profesionalism sau veditism?
Jurnalismul cere multa dorință, putere, dedicație, curaj. Eu cred ca o dată ce muncești ani la rînd, zi de zi, noapte de noapte, acumulezi un bagaj de experiență. Dar sa fim sinceri oricare cînd ajunge sus, se dă mare vedetă. Trebuie să fim mereu alături de oameni și pentru oameni. Da poți fi bun în ceea ce faci, fi tu însuți, fii cu picioarele pe pămînt. Că azi poți fi vedetă iar mâine nimic dar om o să rămîi întotdeauna.
9.Ce sfat le-ai putea da tinerilor care merg pe această cale a jurnalismului?
Greşeala multor tineri care aleg jurnalismul este dorinţa de a deveni „vedete” peste noapte, neînţelegând cu ce se mănâncă de fapt această meserie şi că dincolo de apariţia pe sticlă de 10 minute sunt ore în şir de muncă. Nu cred că sunt eu cea care aş putea oferi sfaturi dar o sugestie (pe care am primit-o şi eu la rândul meu) ar fi: „tindeţi să deveniţi personalităţi ci nu vedete, o personalitate rămâne în istorie iar cea din urmă doar o sclipire de moment”.
Stagiar: Rebeja Irina
