Chiar dacă nu ai citit niciodată drama shakespeareană – Hamlet – cu siguranță că ai auzit prin treacăt aserțiunea: „A fi sau a nu fi” sau „To be or not to be”. Dar de ce tocmai această întrebare a ajuns atât de celebră după mai mult de 400 de ani în care a fost scrisă?
„A fi sau a nu fi” este fraza incipientă în solilocviul lui Hamlet, prințul Danemarcii, în care contemplă moartea și suicidul, în timp ce-și aștepta iubita Ofelia. Mai jos găsești monologul:
A fi sau a nu fi… Aceasta-i intrebarea.
Mai vrednic oare e sa rabzi in cuget
a vitregiei prastii si sageti, sau arma s-o ridici
asupra marii de griji, si sa le curmi?
Sa mori, sa dormi… Atat.
Si printr-un somn sa curmi durerea din inima
si droaia de izbelisti ce-s date carnii.
Este-o incheiere cucernic de dorit.
Sa mori, sa dormi. Si poate sa visezi.
Aici e greul, caci ce vise pot rasari in somnu-acesta-al mortii
cand ne-au lepadat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.
De-aceea, viata e napasta.
Altfel cine-ar mai rabda a lumii bice si ocari,
calcaiul tiran, dispretul omului trufas,
chinul iubirii-n van, zabava legii, neobrazarea carmuirii,
scarba ce-o zvarlu cei nevrednici celor vrednici,
cand insusi ar putea sa-si faca seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar rabda poveri, gemand si asudand sub greul vietii,
cat teama a ceva de dupa moarte,
taramul neaflat, de unde nimeni
nu se intoarce, ne-ncalceste vrerea.
si mai curand rabdam aceste rele
decat zburam spre alte nestiute.
Astfel misei pe toti ne face gandul:
si-astfel al hotararii proaspat chip
se galbejeste-n umbra cugetarii.
Iar marile, inaltele avanturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Si numele de fapta-l pierd.
Hamlet se plânge de provocările vieții, dar se gândește că alternativa ar putea fi și mai rea. Discursul explorează gândirea confuză a lui Hamlet pe măsură ce-și închipuie uciderea unchiului său Claudius, cel care l-a ucis pe tatăl său și apoi s-a căsătorit cu mama lui pentru a deveni rege în locul lui. Hamlet a ezitat să-l ucidă pe unchiul său și să răzbune moartea tatălui său, de unde provin toate conflictele sale psihice.
Moarte în familie
Shakespeare și-a pierdut fiul Hamnet în luna lui august, 1596, cu trei ani înainte de a scrie drama. Mulți cercetători consideră că discursul lui Hamlet de a suporta torturile vieții sau de a pune capăt acesteia ar putea oferi o perspectivă asupra propriei gândiri a lui Shakespeare în timpul durerii sale și, probabil, de aceea discursul este atât de universal acceptat, încât audiența poate simți emoția reală a dramaturgului englez.
Reformele religioase
Publicul lui Shakespeare experimenta în acele timpuri reforme religioase și majoritatea trebuia să se convertească de la catolicism la protestantism, altfel riscau să fie executați.
Acest lucru ridică îndoieli cu privire la biserică și religie, iar discursul poate pune întrebări despre ce și cine să creadă atunci când vine vorba despre viața de apoi. Să fii catolic sau să nu fii un catolic – asta este întrebarea. Întrebare care cu siguranță cerea oamenilor să pună la îndoială loialitatea față de o anumită doctrină a credințelor și apoi să pună la îndoială noul set de reguli aduse.
Dar cu toate acestea, discursul lui Hamlet va continua să dăinuie în literatura universală și să ridice întrebări la interpretare, în timp ce trezește emoții și stări diverse fiecărui cititor în parte.
