Primul teatru stabil de expresie română în Basarabia, al cărui succesor de drept este actualul Naţional de la Chişinău, nava – pilot al culturii dintre Prut şi Nistru, a luat fiinţă la 10 octombrie 1920, din iniţiativa unui grup de fruntaşi ai vieţii publice locale în frunte cu Sergiu T.Niţă, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ştefan Ciobanu, membru al academiei Române, scriitorii: Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici şi regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu.
Prima stagiune a fost deschisă cu spectacolul „Fântîna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Această trupă a activat o singură stagiune, reuşind să joace peste 25 de premiere.
În anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din Bucureşti este întocmit un proiect în vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propagandă a Ministerului Artelor pentru Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Actorilor bucureşteni Vasile Leonescu şi Constantin Mărculescu li s-a reîncredinţat reorganizarea Teatrului din Chişinău, care în noua sa componenţă a încercat să agreeze piese originale, precum şi lucrări din dramaturgia franceză, italiană, norvegiană, rusă.
Timp de un deceniu directoratul Teatrului Naţional din Chişinău a fost asigurat de personalităţi de aleasă marcă: George Topârceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume, precum: Emil Botta, Ştefan Braborescu, Sergiu Cujbă, Mişu Fotino au însufleţit chipuri şi forme la rampa primului teatru românesc profesionist de la Chişinău. Legenda vorbeşte şi de unele spectacole extraordinare, regia cărora a fost semnată de A. I. Mican, dar … printr-un ordin minesterial în anul 1935 „din motive financiare” au fost „suspendate” trei teatre naţionale: Craiova, Cernăuţi, şi … Chişinău.
Primul Teatru Naţional din Chişinău nu s-a bucurat de longevitate, dar existenţa lui a avut o mare importanţă pentru cultura Basarabiei. În anul 1933, din raţiuni propagandistice, la Tiraspol, capitala Republicii Autonome Moldoveneşti a fost înfiinţat Teatrul Moldovenesc de Stat. După cum atestă documentele vremii, reflectate în presă, după 28 iunie 1940, cînd Basarabia a fost încorporată în URSS, în locul teatrului din Tiraspol a fost organizat Teatrul Moldovenesc de Stat al RSSM cu sediul la Chişinău, purtînd din 1954 numele lui A.S.Puşkin. Trupa care activase la Tiraspol şi care în majoritate s-a mutat în Basarabia, a fost aici completată cu forţe artistice basarabene.
Aşadar, Teatrul Naţional „M.Eminescu” este succesorul a două teatre: Teatrul Naţional din Basarabia(1920-1935) şi Teatrul Moldovenesc Academic Muzical Dramatic de Stat „A.S.Puşkin” (1933 -1990).
Cronologic, este teatrul care a iniţiat mişcarea teatrală profesionistă în Moldova. Teatrul Academic Moldovenesc a luat naştre în 1933. Actorii teatrului erau absolvenţi ai aceluiaşi an al Studioului Moldovenesc de la Institutul Muzical-Teatral din Odesa.
Prima reperezentaţie cu piesa Biruinţa de S.Sehttir a avut loc la 6 noiembrie 1933 şi a dat tonul activităţii ulterioare a trupei, ce promova un repertoriu cu tematică aşa-zis revoluţionară, ilustrare a celui mai sec realism socialist, condimentat aleatoriu cu piese din dramaturgia clasică rusă şi universală: „Călătoria” de N. Gogol, „George Dandin” de Moliere, „Pădurea” de A.Ostrovski, „Azilul de noapte” de M.Gorki.
Perioada de neuitat a Teatrului Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat „A.S.Puşkin” debutează între 1937 – 1939, cînd în trupă se angajează tinerii actori: Chiril Ştirbu, Mefodie apostolov, Constantin Constantinov, Domnica Darienco, Arcadie Plăcintă, Ecaterina Cazemirov, absolvenţi ai Şcolii de Teatru din Odesa.
Începînd cu anul 1940 teatrul se stabileşte la Chişinău, completîndu-se cu actori de formaţie românească. În primii ani postbelici repertoriul era fondat în exclusivitate din piese traduse (din limba rusă), de asemenea, tributare „realismului socialist” conservator, care a marcat stilistica acestui colectiv artistic.
În anul 1952 în trupă sunt angajaţi noi actori de vocaţie, absolvenţi ai Institutului de Teatru, Muzică şi Cinematografie „A.Ostrovski” din Leningrad.Printre ei, viitoarele vedete teatrale: Valeriu Cupcea, Constanţa Târţău, Gheorghe Hosso.
La repertoriul firesc, naţional s-a revenit abia în deceniul VI al sec.XX, cînd s-a „permis” montarea dramaturgiei clasice – „Sînzeana şi Pepelea”, „Fîntîna Blanduziei””Ovidiu”, „Iaşii în carnaval””, „Soacra cu trei nurori”, „O scrisoare pierdută”.
Un act de demnitate şi curaj civic, dar şi un gest de restabilire a dreptăţii istorice, îl constituie montarea pieselor dramaturgilor contemporani: Aureliu Busuioc, Alexei Marinat, Ion Druţă, Gheorghe Malarciuc, Dumitru Matcovschi.
Regizorii care au asigurat succesul spectacolelor au fost: Valeriu Cupcea, Ion Bordeianu, Andrei Băleanu, Veniamin Apostol, Ion Sandri-Şcurea.
Teatrul Academic Muzical-Dramatic de Stat „A.Puşkin”a jucat un rol important în devenirea artei teatrale de la Chişinău, cultivînd un spectacol curios, împătimit de adevăr, istorie şi continuitate.
Spectacolele: „M.Eminescu”(1966) cu V.Cupcea în rolul titular, „Tache, Ianche şi Cadâr” (1960), „Păsările tinereţii noastre” (1972), „Revizorul” (1972) cu Vitalie Rusu, „Tata” şi „Preşedintele” cu V.Ciutac, au constituit adevărate evenimente, pregătind opera de renaştere naţională.
În anul 1988 teatrul este zguduit din temelii de conflicte cu suport divers (etic, social, dintre generaţii, dintre şcoli şi stiluri de joc, etc.) şi cade într-un profund colaps, culminînd cu închiderea sediului, sub pretextul unei reparaţii capitale, care a durat cinci ani.
În acest răstimp, teatrul este, în fond, reorganizat. Pînă în 1994 a funcţionat ca teatru-studio, sub conducerea lui Victor Ciutac. Denumirea legată de numele lui Mihai Eminescu îi este oferită din anul 1988, iar din iulie 1994, în urma unui concurs de creaţie, este oficializat ca Teatru Naţional.
În anul 1994 teatrul devine Naţional „M.Eminescu”, titlu care onorează, dar şi obligă. O nouă perioadă a debutat cînd trupa teatrului a fost revigorată cu forţe actoriceşti tinere, foşti absolvenţi ale prestigioaselor şcoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iaşi, Chişinău.
Timp de cîţiva ani colectivul Teatrului Naţional a produs circa 30 de premiere: „Legături primejdioase” după Ch.de Laclos, „Un veac de singurătate” după G.G.Marquez, „Amedeus” după P.Shaffer, „Steaua fără nume”de M.Sebastian, Anna Karenina” după L.Tolstoi, toate după regia lui S.Vasilache, „Cumetrele” de M.Tremblaz, regia – P.Bokor (Canada), „Hamlet” de Shakespeare, regia –S.Vasilache, „Apus de soare” de B.S.Delavrancea, regia –N.Toia (Bucureşti), „Şcoala nevestelor” de Moliere, regia – A.Kiruşcenko (Moscova), „Fraţii Karamazov” după F.Dostoevski, Regia –S.Vasilache, „Cine are nevoie de teatru?” de T.Wertenbaker, regia –P.Bokor (Canada).
Spectacolele Teatrului Naţional au cucerit simpatia publicului la prestigioase Festivaluri: Festivalul „I.L.Caragiale”, Bucureşti, 1993, 1994; Festivalul Şcolilor Europene de Teatru, Tâtgu-Mureş, 1994; Festivalul de Comedie, Bucureşti (1995); Festivalul „Zolotoi Liv” (Lvov, Ukaraina, 1998); Festivalul „A.P.Cehov” (Moscova, mai 1998); Festivalul Divadelna Nitra, 1998, Slovacia; Festivalul de Comedie (Vaslui) – 2000, 2005, 2008; Gala Teatrelor Naţionale (Cluj-Napoca 2000); Festivalul de Teatru Experimental din Cairo -1996, 2000, 2005, Festivalul Internaţional de Teatru Clasic (Arad, 2010).
