(INTERVIU) Centrul resurse de educație incluzivă – O speranță pentru copiii cu dizabilități

Tu poți să mergi, să privești, să reciți poezii. Ca să poată face aceleași lucruri ca și tine, mulți copii au nevoie de un scaun cu rotile sau de profesori speciali care să îi învețe nu doar limba română, dar și limbajul semnelor sau alfabetul Braille. Asta pentru că unii dintre ei nu pot să vadă cu ochii, alții nu pot vorbi cu gura, să meargă cu propriile lor picioare sau să își folosească mîinile.
Toți copiii au drepturi egale, inclusiv și cei cu dizabilități.

Marcenco Svetlana, profesoară la Liceul Teoretic ”Vasile Lupu” din satul Susleni r-ul Orhei, coordonator al Centrului resurse de educație incluzive ne-a oferit un interviu de suflet despre acest centru care s-a deschis în incinta liceului.

În ce an a fost fondat ”Centrul resurse de educație incluzivă”, și de către cine?
CREI a fost fondat în anul 2011 la 1 septembrie, de către organizația ”Keystone Humans Services of Moldova Asociation”.

Care sunt cele mai frecvente probleme de sănătate ale copiilor?
Majoritatea copiilor care frecventeză CREI, sunt diagnosticați cu retard mental mediu, dar avem și copii cu autism, sindromul down și copii cu deficiențe locomotorii. În special acești copii se bucură de deschiderea acestui centru, deoarece ei inițial benefeciau doar de studiu la domiciliu, acum însă sunt înconjurați de colegii de clasă care le oferă suport și sunt buni priteni.

Cîți copii au fost inițial, și cîți sunt acum? Numărul e în creștere sau descreștere?
Odată cu implementarea educației incluzive în liceul nostru, numărul copiilor cu CES era de 16, în prezent sunt 21 de copii și cu părere de rău pot să afirm că din an în an numărul lor este în creștere.

Care este vîrsta medie a copiilor ce frecventează CREI?
În primul an de activitate am lucrat cu un copil care încă nu avea vîrsta de școlarizare dar nici grădinița nu o frecventa din cauza comportamentului agresiv. Deci, vîrsta medie este între 5 și 18 ani.

Cum sunt primiți în societate acești copii?
Odată cu deschiderea acestui centru, s-a depus un efort enorm atît din partea profesorilor cît și a administrației publice locale pentru integrarea lor în comunitate, deoarece unii părinți nu percepeau cum e posibil ca un copil cu necesități speciale ar putea sta în bancă cu copilul lor. Am organizat diverse seminare, adunări, pentru ai sensibiliza pe părinți, pentru ale explica că toți sunt egali și toți au dreptul de a frecventa școala și de a beneficia de serviciile acesteia. Astăzi nu cred că cineva s-ar mira sau ar fi împotrivă ca un copil cu CES să fie într-o clasă sau în bancă cu copilul său. Deja este ceva obișnuit atît pentru comunitate cît pentru părinți și elevi.

Care sunt metodele ce le puneți în practică pentru a ajuta la dezvoltarea acestor copii?
Metodele de lucru sînt diverse în dependență de diagnoza pe care o are copilul. Spre exemplu: avem copil cu dificiențe de auz, cu el trebuie să vorbim în șoaptă, el citește de pe buze. Avem copil cu sindromul down folosim imaginile, spre exemplu pentru litera ”A„ folosim o imagine…exemple cu nume din familie, animale pe care le are acasă și repetăm de zeci de ori pînă el memorează.

Copiii vin din familii social vulnerabile sau tipice?
Acești copii fac parte atît din familii social vulnerabile cît și tipice. Dar copiii diagnosticați cu retard mental mediu toți vin din familii social vulnerabile. Copiii cu boli mai grave precum autism sau sindromul down vin din familii tipice.

De cînd s-a deschis acest centru, situația acestor copii s-a îmbunătățit?
Desigur! În primul rînd sunt primiți în mediu așa cum sînt. De aici a crescut încrederea în forțele proprii, iar unii din ei s-au dezvoltat pe plan educațional, avînd o reușită bună la școală.

Cîte cadre didactice activează aici și cum influențează ele psihica copiilor?
În cadrul CREI activează trei cadre didatice de sprijin cu studii superioare. Activitatea lor de bază este de socializare, învățare și de tip ocupațional. Pe lîngă acestea mai este și psihologul școlar care vine de fiecare dată cînd este nevoie de o susținere morală. Psihologul organizează diferite activități pentru a vedea nivelul de dezvoltare a copiilor. În timpul orelor noi le explicăm cu cuvinte mai simple, simplificăm tema lecției în așa mod ca copilul cu nevoi speciale să poată înțelege mai bine. S-a observat un anumit progres, copii nu mai sunt așa timizi iar cînd au o neclaritate ridică mîna și întreabă fără a fi inhibați.

Ce proiecte ați cîștigat pînă acum? Cum le-ați elaborat, cum v-ați implicat și care sunt beneficiile?
În anul 2012 în colaborare cu direcția liceului Vasile Lupu, în care activăm și cu sprijinul organizației Keystone, am elaborat un proiect în cadrul căruia am organizat mese rotunde cu părinții a căror copii veneau abea în clasa 1, unde le-am explicat ce este un copil cu CES, care trebuie să fie comportamentul și atitudinea noastră față de ei. Am mai organizat seminar raional cu toți directorii adjuncți din raionul Orhei. Totul a descurs la nivel iar noua ni s-a acordat acest proiect cu o sumă generoasă. De acești bani am procurat pentru copii un televizor, un proiector, materiale didactice și echipament sportiv. Am hotărît să cumpărăm un televizor deoarece majoritatea copiilor vin din familii social vulnerabile și nu au un televizor acasă. Acest televizor este o motivație pentru copii de a-și face repejor tema de acasă ca să reușească să privească măcar un desen animat. Proiectorul nu este folosit doar în cadrul centrului, la el au acces toți elevii liceului.

Preconizați pentru viitor să vă implicați și în alte proiecte?
Recent am aplicat împreună cu direcția liceului la un alt proiect. Sperăm să îl cîștigăm. Proiectul se numește ”Incluziunea Digitală” și prevede renovarea viceelor pentru copiii cu nevoi speciale.