Avem douăzeci și cinci de ani. Douăzeci și cinci de ani de chin, de dezămăgire și ură. Ce avem noi? Nu avem nimic, decît speranța. O speranță mică care dăinuie în inima fiecărui moldovean. Am avut atîtea șanse dar nu ne-am folosit nici de una. Treizeci octombrie 2016 a fost o zi decisivă pentru viitorul Moldovioarei noastre, însă ce păcat că nu toți înțeleg termenul de ,,PATRIE”. Mare a fost puterea diasporei care a dat dovadă de o mobilizare deosebită în istoria Moldovei. Sute de moldoveni din întreaga lume au mers să-și exercite dreptul la vot. Dar ce păcat, căci iar ,,laba” lupilor corupți de la conducere au fraudat și au mințit un întreg popor… cu 48, 23 % s-a ales candidatul socialist, pro-rus, Igor Dodon iar 38,42% i-au revenit cadidatului pro-european Maia Sandu. Treisprezece noiembrie a fost o zi în care moldovenilor li s-a mai acordat o șansă, o ultimă șansă de a trăi mai bine, de a veni acasă din străinătate, de a trăi alături de cei dragi. A fost un adevărat cîmp de luptă căci sute și mii de moldoveni din toate colțurile lumii au mers la vot..Au parcurs mii de kilometri, au cheltuit sume mari de bani pentru a putea vota și mare a fost dezamăgirea cînd ieșea cîte un observator din fiecare secție de votare și spunea ”nu mai avem buletine de vot!”. Lacrimi de durere au cuprins ochii fiecărui care a crezut că există o ieșire din această mlaștină care pătează onoarea întergii națiuni.
Îți vine să plângi când auzi că au fost alungați de acasă tineri, au fost destrămate familii și s-a furat din tinerețea altora. Îți vine să plângi când vezi mâinile muncitoare, ostenite, care semnează pentru votul și viitorul tău, spunând cu voci tremurătoare „poate o fi ceva bun în țara asta”. Dar mai tare plîngi cînd vezi că acel ceva ,,bun” e o iluzie, un vis al celor din diasporă și al celor care vor să mai rămînă acasă, în țara lor. Însă ,,porcii” își umplă treucile cu visurile noastre și ne mănîncă și ultima speranță. Sau poate nu. Poate mai este o șansă pentru acei oameni care sunt atît de mulți, atât de departe, în medii atât de diferite și care au atîtea de spus. Oameni pentru care ,, dar din dar” înseamnă alegerea unui președinte. Oameni care se coagulează într-un singur grup cu un scop suprem și sugestiv ,, Adoptă un vot”. Ce luptători avem noi dincolo de hotarele țării. Adevărații patrioți nu dau niciodată mîinile în jos, iar ei acum demonstrează veridicitatea acestui fapt. Mulți și toți puternici, mulți și toți cer integrarea drepturilor diasporei în legislația electorală. Și bine fac, au tot dreptul. În 16 secţii de vot oamenii au rămas fără dreptul de a vota, care este un drept fundamental consemnat în Constituţie. Peste 4000 de cetăţeni au depus contestație. Numărul real al celor care nu au putut vota este însă şi mai mare. 173 de cetăţeni au depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale, iar mii de oameni au protestat față de lezarea dreptului la vot. Și unde e dreptatea aici, cînd este vizibilă încălcarea drepturilor membrilor diasporei în al doi-lea tur de scrutin în alegerile prezindențiale din acest an, în special imposibilitatea de a semna în susținerea unui candidat, și mai apoi îngrădirea dreptului la votare. Cît de perplexă am rămas la replica așa zis-ului ,,președinte” care încă nu era conducătorul acestui stat dar declara cu atîta aroganță și ironie niște prostii plăcute doar de urechile lui și a slugilor sale. Cum poți să spui că cetățenii Republicii Moldova sunt doar în țară, cei din afara ei sunt zero. Nu reprezintă nimic pentru tine, sunt doar niște străini care vor să voteze. Cît tupeu poți să ai pentru a ține un discurs atît de greoi și care îți creează idea unor timpuri în care totalitarismul era la putere.Și cînd vezi cît de prefăcuți sunt ,,ai noștri” cînd neagă aceste lucruri. Cel mai mult mă bucură curajul unor ,,Ștefani” din diasporă care luptă pentru drepate. „Guvernanții ne ignoră pe noi, cei aproape un milion care suntem peste hotare, dar care suntem cu toții cetăţeni ai aceste ţări. Noi întreținem acest stat, dar interesele și opțiunile noastre nu sunt reprezentate și nici nu putem vota”, a declarat Vadim Brînzan cel care a și a pledat pentru constituirea urgentă a unui Grup de lucru împreună cu societatea civilă, avocatul poporului și reprezentații diasporei, care să elaboreze modificările la legislația electorală.
Se luptă oameni buni, se luptă, iar noi cei de acasă hai macăr să-i susținem, pentru că cel puțin fiacare din noi, are un părinte, un frate, o rudă sau un prieten acolo, iar codul electoral trebuie să fie adaptat la realitățile din diasporă, modificat și cu implicarea celor care se află acolo. Nu în van se organizează conferințe de presă, ci cu un scop suprem. Se adună reprezentanți din Marea Britanie, Franța, SUA, Spania, Italia, Portugalia etc. cu un set de priorități bine definit. Prin urmare ar fi superb să obținem împreună ce merităm de fapt și de drept.
Noi nu trebuie să ne subjugăm nedreptăților, pentru că peste hotare, lumea își iubește țara, lumii îi pasă de ea, îi pasă de dorul mioritic, de prosopul și sarea împreunate la început de drum. Diasporei îi pasă de lutul uns pe case cu osteneală și chin, îi pasă de fântâna de la poartă care a secat și nu mai dă apă de la atâta nedreptate. Diasporei îi pasă de tinerii care-și doresc un viitor în țară, de bătrânii de la poartă, în ochii cărora citești tristețe, de ochii înlăcrimați a unor părinți care nu au cu ce-și crește copii.
Moldovă, te-am lăsat strugure, te-am găsit bobiță…dar cum zicea bătrînul, bobiță cu bobiță se face o rochiță. În curînd vom încinge o horă frumoasă, căci tu poți, reziști și vei lupta până obții victorie!
