PREMIERĂ!!! 6-7 februarie ora 18:00 Sala Mare
„Joisărbătoare” de Katalin Thuroczy
Durata: 1h 50 min / Pauză: Nu
Genul: Tragicomedie
… În fiecare joi, Zsuzsa, gospodina cea bună la suflet (Angela Ciobanu) adună la o masă ticluită cu rost un stol de babete și moșneguți cheflii, fiecare cu propriile hachițe și tabieturi. Cântă, beau, se răsfață, iubesc cu disperare viața, chiar dacă pe lume sunt ”mese multe și oameni puțini” .
Agapa lor festivă e piedestalul pe care își aburcă aducerile aminte, spaima de singurătate, setea de a fi împreună. Veaceslav Sambriș aplică în scena Teatrului Național reţeta perfectă pentru comedie: răsturnări de situaţii, apariţii surprinzătoare, replici picante, o panoplie de caractere şi temperamente… Ah da, mai e Televizorul, personaj enigmatic, singurul prieten de viață al compatrioților noștri de-o anumită etate, cel mai devotat , chiar mai mult decât rudă de sânge…
Un spectacol efervescent și relaxant pică bine la început de an și de deceniu, să ne prindem și noi lăturași la sărbătoarea celor fără de vârstă ; dacă nu știi încotro mergi, amintește-ți de unde vii…
08.02.2020 ora 18:00 Sala Mare
„Pomul vieții” de Dumitru Matcovschi
Durata spectacolului – 1h 50m / Pauză: Nu
Spectacolul „Pomul vieţii” este povestea tristă a oamenilor calzi, emotivi, temperamentali, care sorbesc cu patimă din cupa suferinţelor. Condimentarea spectacolului cu efecte comice este oportună, evoluţia actorilor atingînd coardele sufletului omenesc. E un spectacol care denunţă metehnele societăţii noastre. Versurile matcovschiene: „Sfîntă ni-i casa, din leagăn de dor ce coboară” exprimă un adevăr simplu şi profund al protagoniştilor spectacolului. „Pomul vieţii” ne îndeamnă să curmăm, pe veci, suferinţa.
09.02.2020 ora 18:00 Sala Mare
„Dosarele Siberiei” de Petru Hadârcă
Durata: 2h 15 min / Pauză: Da
Genul: Dramă
„DOSARELE SIBERIEI” – CIFRELE AU SUFLET
Ideea spectacolului o port de mult timp în minte și în suflet. Soarta românilor basarabeni persecutați, masacrați și exterminați de regimul comunist prin foamete organizată, prin deportări în masă și prin încarcerare în GULAG este o temă la care am revenit și am lucrat mai bine de zece ani, profitând de șansa de a monta mai multe spectacole-document la Teatrul Național Radiofonic de la București, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Cifrele victimelor sunt impresionante, dar ele rămân în zona statisticii. Dacă moartea unui singur prunc strivit sub genunchiul soldatului care a urcat pe cuptor în căutare de dușmani ai poporului este zguduitoare, cât cântărește suferința celor 11 899 de copii deportați numai în vara lui 1949? Cum poate fi măsurată durerea celor 14 033 de femei, cele mai multe mame cu copii, deportate și ele în același an? Spectacolul este despre această imensă suferință umană, dar și despre puterea de luptă și de rezistență în fața răului care părea fără capăt. Spectacolul este și despre cei care au încercat să lupte și să-și apere familia, să-și apere modul de viață pe care l-au avut și l-au îndrăgit până la venirea „eliberatorilor”.
