În loc de Constantin Tănase eu aș spune Omul Lumină, care s-a născut la 24 iunie 1949, în comuna Nemțeni, județul Lăpușna pentru a aduce și a face lumină întregii societăți. Începând cu anii 1997-2001 a activat ca redactor-șef la publicațiile „Flux: Cotidian Naţional” şi „Flux: Ediţia de Vineri”, unde a pledat pentru dreptate și adevăr. De asemenea, Tănase a fost director-fondator al Cotidianului Naţional independent „Timpul”, lăsând o amprentă puternică asupra redacției și a ziarului, care se resimte și astăzi. În multe fotografii el fixează un chip blajin și cald, chiar dacă pe umerii săi ducea greutățile unui popor întreg. Deși ochii ziaristului au văzut atâtea nedreptăți și necazuri, ei nu-și pierdeau din strălucire și expresivitate. Privirea părea adâncă, ceea ce îl caracteriza pe Tănase, o personalitate puternică și profundă. Regăsim fotografii în care jurnalistul apărea cu un zâmbet ușor ironic, cu buzele deschise, semn că ar vorbi despre moravurile societății.
Tănase,a luptat întotdeauna pentru libertate, adevăr și nu a ezitat să-i prezinte publicului realitatea dincolo de aparențe. A fost un jurnalist vertical, care a știut să stăpânească întotdeauna cuvântul și de asemenea, a fost un jurnalist asumat, care nu a ezitat să spună lucrurilor pe nume. A ținut piept „furtunilor” care au avut loc în țară și a ținut la naționalitatea sa: „Mai întâi şi întâi sunt român, apoi jurnalist. Şi sunt român prin Voinţa Divină. Nu pot să schimb ordinea şi să zic că mai întâi sunt jurnalist, apoi român”.
În editorialele sale, abordează probleme sociale printre care: limba, istoria și monopolizarea presei, însă cele mai multe și acide articole fac parte din domeniul politic. Un subiect des reluat de către Tănase sunt liderii politici. Având un spirit civic și curajos, el portretizează actorii politici astfel: „Dar ce ne facem când foarte mulţi „lideri influenţi” apar la televizor ca nişte inocenţi şi modele morale, „ne dau legi, ne pun biruri, ne vorbesc filozofie?” ” (Timpul.md 08.05.2012). Este o întrebare retorică, la care autorul a utilizat în mod intenționat ghilimelele, pentru a aduce semnificaţia opusă a ceea ce spun cuvintele și totodată, în materialele sale, ghilimelele reprezintă o tehnică de construcție a ironiei. Cele mai utilizate cuvinte supuse ghilimelelor sunt: „elita politică”, „liderii influenți”, „analiști”, „politologi”.
Stilul lui Constantin Tănase este conturat de un limbaj ironic și umorist. De asemenea, el apelează la o gamă de figuri de stil pentru a-i da viață textului și pentru a crea o notă ironică.
Despre ziaristul basarabean, care reușea de fiecare dată să treacă peste toate valurile se va vorbi în continuare. Dan Dungaciu, de la Fundația Universitară a Marii Negre într-un articol de-al său a scris: „Pe Tănase nu îl poți ignora. E prea mare, din toate punctele de vedere, ca să-l ocolești sau să sari peste el”. De aici reiese că, Constantin Tănase va rămâne un fenomen de trezire națională. Chiar și cei care nu l-au cunoscut direct pe ziarist, îl admiră și îi sunt recunoscători: „N-am comunicat niciodată direct cu Constantin Tănase, însă îi simțeam privirea blândă și aprobarea în toate articolele pe care le scriam. Constantin Tănase era ca un înger păzitor pentru noi, tinerii jurnaliști de atunci” (Marin Basarab).
În concluzie, Constantin Tănase rămâne a fi o voce vie și sonoră pentru întreaga naționalitate, care a pledat pentru adevăr, libertate și democrație.
„Când va trebui să apar în fața Creatorului și să prezint darea de seamă: ce am făcut eu din Boțul acela de lut? … Eu mă voi duce cu o Metaforă și-I voi zice: Doamne, toată viața am păscut turmele de cuvinte pe care mi Le-ai dat în stapanire; și din boțul meu de lut pe care mi L-ai dat mi-a ieșit o Metafora – uite-o e jilavă de roua dimineții și e plină cu păsări și îngeri. Cât am trăit n-am făcut bani, palate, revoluții etc. – îți mulțumesc, Stăpâne, că mi-ai arătat partea nevazută a Logosului; am înțeles că totul în Imparatia Ta e Cuvant, că toate celelalte sunt o iluzie.” (Constantin Tănase)
