Cătălin Lungu este un tânăr actor-student de la Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice. Împreună cu un fost coleg de liceu recent a lansat proiectul umoristic #Zero Doi. Carismaticul actor nu-și divulgă visele și nici planurile de viitor, spune că fericirea vine din lucrurile mărunte, iar ceea ce apreciază cel mai mult la oameni este coloana vertebrală. Eu l-am prins pe Cătălin într-o după amaiză pe platoul de filmări printre recuzită, costume, cameră, microfoane, dar și un ditamai DEX (da, este vorba de acel dicționar explicativ al limbii române pe care nu l-am mai întâlnit din liceu). Am reușit să-l descos pe parcursul a 30 de minute. Te invit și pe tine să-l cunoști pe Cătălin, tânărul care se pare că poate parodia tot ce mișcă
Vorbește-mi despre tine. Cum ești tu ?
Sunt om ca toți oamenii, nu am lucruri speciale pe care le pot spune despre mine. Îmi place să fac actorie. Aș vrea să fac sport mai mult, dar nu am timp, meseria mea nu-mi permite să fac prea multe.
Cum a fost copilăria ta?
Am avut o copilărie frumoasă (zâmbește). O parte din copilărie mi-am petrecut-o la țară, la Recea Râșcani, acolo unde am trăit. Mă bucur că am stat acolo, alături de bunei, cât am fost mic…aerul acela de țară… acum îmi e dor de el și nostalgia asta mă face să vreau să merg acolo uneori…am avut genul cela de copilărie când mai umbli și murdar un pic pe față, purtând poate hainele vărului mai mare. Azi am un respect deosebit față de oamenii de la țară. Am colegi minunați de acolo. De exemplu când la noi în grupă ceva se întâmplă vine Costea Ipate care repară tot, dacă vrei îți face și o casă. Apoi după clasa a doua am venit aici, la Chișinău unde din nou a fost foarte frumos.
Care e cea mai frumoasă amimtire a ta?
Îmi aduc aminte iernile de acolo de la Recea, când eram mic era cald lângă sobă și nu voiam să mă trezesc să merg la școală…apoi mi-i amintesc pe bunelul purtând o căciulă de cârlan, bunica îmbrăcată într-o ”șubă” și eu un copilaș mic cu o căciulă tare caraghioasă plecând spre școală. Iernile alea îmi plăceau foarte mult.
Vorbește-mi despre o persoană care te-a marcat în mod deosebit.
La un moment dat Bendeac a fost un exemplu pentru mine. Am mers la București special ca să văd un spectacol de-al lui. Vreau să cred însă că de la fiecare om pe care l-am întâlnit am luat câte ceva bun.
Cum arată o zi din viața ta?
Îți zic cum aș vrea să arate o zi din viața mea, o zi în care eu să nu ies din casă deloc…De fapt am o viață foarte frumoasă și îmi place că nu e banală. De obicei mă trezesc dimineața, merg la Academie lucrez acolo, apoi repetiții, după merg ori la teatru ori la Centrul Național de Educație prin Artă, acasă ajung pe la 10-11, uneori și mai devreme. Cam așa.
Ce obiceiuri nocive ai ?
Pot să spun alcoolul. Nu este foarte mult și nu-i foarte des. Toată lumea știe că în comunitatea noastă petrecerile sunt foarte interesante și atunci e prezent și el. Nu fumez tutun doar narghiulea, dar uneori cred că ar trebuie s-o las mai ușor și cu asta.
Ce te face fericit?
Tot! Sunt foarte multe lucruri care mă fac fericit. Sunt fericit atunci când rîd, de exemplu s-a întâmplat un mic incident cu camera de filmat acum și asta ne-a făcut să rîdem pe mine și Radu vre-o jumătate de oră, iar faptul că am trăit clipa asta m-a făcut fericit. Am și lucruri din astea simple și stranii…bunăoară pot să-mi cumpăr o felie de tort sau un pachet de biscuiți, să urc în mașină și să merg acasă… și nu e mare lucru, dar faptul că eu am putut să-mi permit la un moment dat singur să-mi cumpăr asta mă face fericit.
Ce apreciezi cel mai mult la oameni?
Verticalitatea. Apreciez când omul are o poziție bine stabilită ce poate să și-o argumenteze. E foarte ciudat atunci când spui lucruri pe care nu ți le asumi. Mie nu-mi place să-mi cer scuze eu cred că pot să-mi asum responsabilitatea (bine nu sunt cea mai responsabilă persoană) pentru lucrurile pe care le spun, or atunci când spui un lucru îl spui pentru că oarecum l-ai crezut. Nu voi spune niciodata scuză-mă pentru că am zis că ești prost, dacă am zis că ești prost așa cred.
Ce detești cel mai mult la oameni?
Pe alocuri prostia, dar n-o judec pentru că suntem foarte proști cu toții…asta poate să nu placă, de fapt e foarte subiectiv acest lucru.
Ai regrete?
Am învățat să nu le am, dar dacă sunt, atunci sunt foarte minuscule.
Spune-mi despre un vis de-al tău.
Nu. Nu-ți spun…
Pe cine din marii teatrulului sau a cinematografiei admiri?
Îmi place foarte mult Constantin Raikin. Există acolo o generație întreagă, mai întâi a fost Arcadie Raikin, tatăl lui care a făcut cred printre primele showuri de Stand UP…Nu voi vorbi de cei de la Holywood Al Pacino, De Niro acum. Îl mai admir pe Maxim Averin, actor tânăr și foarte bun.
De ce actorie?
Probabil este vorba de vocație (dacă există vocație). Nu voi spune că m-au influențat prinținții poate doar la nivel de subconștient. Eu însă am crescut în culisele teatrului am dormit, am mâncat acolo, am petrecut foarte mult timp în teatru.
Film sau teatru ai prefera să faci în viitor?
Am făcut teatru până acum, deci o să spun teatru. Ador emoția asta vie pe care o vezi în ochii spectatorilor, asta-i energie.
Cum era Cătălin Lungu înainte de AMTAP?
Eram mai copil. AMTAP-ul m-a schimbat și continuă să mă schimbe. Am cunoscut oameni foarte inteligenți. M-a marcat mult faptul că am crescut într-un mediu cu oameni mai inteligenți decât mine (zâmbește) și mai mari decât mine, eu fiind mereu cel mai mic din grup. Uneori îmi dau seama că am făcut niște pași mășcați și îmi place că am învățat să-mi argumentez părerile.
De unde vine ideia proiectului #zero doi?
A fost o coincidență foarte frumoasă. Atât eu cât și Radu voiam să facem ceva, nu știam ce anume. A fost ceva spontan, dar în același timp era și foarte gândit pentru că ambii știam ce calități avem. Cam așa a început totul.
Vorbește-mi despre colegul și prietenul tău Radu.
Cu Radu ne știm din clasa a treia. În liceu făceam ”filmețe” (zâmbește). Există lucruri care ne fac să rezonăm mai mult cu unii oameni decât cu alții . De exemplu noi cu Radu pe alocuri găndim la fel. Apreciez la el faptul că el a văzut foarte multe filme și cunoaște foarte multe lucruri despre filme, lucruri pe care eu actor fiind nu le cunosc. E om de treabă…
Care din personajele parodiate de tine este preferatul tău?
Cred că e Voronin, a fost cel mai simplu pentru că l-am prins de mai demult și am avut mare noroc de Dan Melnic, de la el l-am învățat. Înainte de asta aveam multe personaje pe care le făcea Bendeac, dar pe care u le fac în #zero doi.
Care e filmul tău preferat?
”La vita e bella” de Roberto Benini Este mai mult despre atmosferă decât despre mesaj.
Ce planuri de viitor ai pentru următorii 10 ani.
Nu, nici despre asta nu-ți voi spune. O să caut lucruri care să mă facă să trăiesc fericit, împlinit, frumos. Cred că o perioadă încă voi mai spune asta dacă voi fi întrebat despre planuri de vitor. Poate o să încercăm să schimbăm lumea spre bine…
Crezi că actorii au mai mai mare succes la fete
Actorii…nu știu. Mai curând oamenii interesanți, nu știu care e formula.
Cum trebuie să fie fata de care Cătălin Lungu să se îndrăgostească?
Odată credem că din moment ce arată bine, oricum găsești limbă comună. Pe parcurs însă mi-am dat seama am nevoie de oameni cu care să vorbesc lucruri și de alt gen. Esteticul contează, dar la un moment dat defectele fizice cad în fața unei personalități cu un nivel de cultură înalt.
Ce te sperie la fete/femei?
Prostia…și sunt, sunt multe… dar ca să nu fie misoginism sunt oameni proști pe bune care habar n-au ce e să citești măcar o revistă, care-și dau cu părerea și care și-o argumentează la fel de prost sau mai prost decât ideia în sine.
Cine ar trebui să facă primul pas băiatul sau fata?
Eu cred că băiatul, dar mi se pare foarte primitiv ce spun eu acum. De fapt noi bărbații de natură suntem animale, noi am fost și am vânat mamutul și avem instictul acela în noi, dar în momentul în care îți place o fată ok și deșteptă și ea face primul pas îți dai seama cât ești de de tâmpit. De asemenea cred că este vorba mai mult de chimia dintre doi oameni decât de pași, ori există acea chimie ori nu și asta e.
Cum cucerește Cătălin Lungu fetele?
În mod standard. Nu voi da toate detaliile. Pentru mine e foarte important contactul vizual, dacă l-am creat se poate întâmpla ceva și mai departe chestii banale.
