Marcela Slobodaniuc este o tînără energică care cu ușurință combină două facultăți, una din ele fiind Facultatea de Arte Frumoase. De mic copil a îndrăgit tot ce are tangență cu frumosul, muzică, teatrul și dansul.
La liceu a făcut parte din corul liceului unde participa alături de colegii ei la diferite concerte. De asemeni a facut și ore de muzică vocală. Însă dragostea de teatru a fost mult mai mare. De mică visa să ajungă actriță. În școală participa la diferite scenete și anume acolo a înțeles că teatrul este pentru ea. Acum cînd a venit la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, a aflat că are posibilitatea să se înscrie și la Arte Frumoase, și nu a ratat șansa. Acesta a fost visul ei pe care a reușit să-l transforme în realitate și într-o profesie.
– Știind că faci Facultatea de Arte Frumoase, spune-mi te rog, ce înseamnă pentru tine teatrul?
Teatrul este locul unde pot să-mi degaj toată energia, unde lumea este altfel, mai frumoasă, mai bună. Acolo îmi odihnesc sufletul. Și sincer, la teatru am învățat lucruri interesante și utile care au tangență și cu jurnalismul chiar. Spre exemplu, tehnica vorbirii, lucrul cu publicul sau.. apropo, să-mi stăpînesc și emoțiile, să fiu mai deschisă cu oamenii, mai sinceră și mai sigură în mine.
– Cum crezi, cît de apreciate sunt facultățile care prevăd Artele Frumoase?
Luînd în considerare faptul că tineretul pune accent pe niște lucruri mărunte, care duc la degradarea frumosului, și care nici măcar nu sunt cointeresați de teatru sau în general de arte astfel actorii de la noi rămîn fără public și publicul rămîne fără actori. Puțini sunt cei care vor sa facă arte, toți aleg profesia din care ar putea face ceva bani. Artele nu prea sunt apreciate și cred că în curînd nici nu vor fi apreciate.
– Activitățile în cadrul facultății de Arte Frumoase, te avantajează sau invers vin în detrimentul activităților universitare?
Cum am menționat mai devreme că anume la Facultatea de Arte am învățat lucruri utile care au tangență cu jurnalismul. Pot să mai adaug că artele mereu mă motivează să muncesc mai mult și să obțin ceea ce vreau. Nu poate fi nimic mai frumos decît frumosul, însă acest frumos îl găsești doar acolo unde te regăsești, unde sufletul tău prinde aripi de fericire. Atîta timp cît ești fericit într-o activitate, chiar dacă-ți consumă timp, acest timp este cel mai scump. 
– Care este rolul preferat jucat pînă acum și ce rol ai vrea să îl joci în viitor?
Am jucat un fragment din povestea ” Frumoasa adormită”, rolul principal. Acest rol m-a motivat să muncesc mai mult, mereu să obțin rolurile potrivite caracterului meu. Cu toate că fac teatrul dramatic, dar, dacă sincer, aș fi vrut să joc ” Chirița în provincie”. Acum abia am înțeles că totuși vreau să joc și o comedie, nu doar dramă. Am avut ocazia să-mi aleg singură rolul de femeia geloasă într-o piesă de teatru „Costică dormi…?” În care se povestește despre viața de cuplu unde soțul muncește toată ziua și vine obosit acasă, însă soția nu-l lasă să se odihnească pînă dimineață. Este o piesă în care m-am integrat și am simțit-o pe pielea mea.
– Ce faci pentru a-ți stăpîni emoțiile pe scenă?
De asta și zic că la teatru am învățat să fiu mai încrezută, mai îndrăzneață așa să zic. Momentul în care chiar dacă și uit sau greșesc ceva încerc să merg mai departe, fără pauze și multă gîndire, adaug altceva sau improvizez. Mult contează și de publicul cu care lucrezi, cu cît publicul este mai receptiv cu atît și tu ești mai aproape de el. Trebuie să-ți găsești în public un prieten, adică să îți faci publicul prieten ca să poți să obții ceva și ca să fii mai încrezută. Dar dacă găsești acea legătură cu publicul atunci poți să fii calm deoarece deja l-ai cucerit. Uimește-l, demonstrează-i că ai venit să-ți i-ai ceea ce ți se cuvine, să-ți i-ai aplauzele și să lași în schimb un chip fericit.
– Ce actor de teatru sau cinema sunt pentru tine idoli?
Actorul meu preferat este Andrian Graur. El este persoana care mă motivează și mă stimulează creativ. Am avut prilejul să învăț multe lucruri de la el. Lucruri frumoase, profunde așa să zic și să înțeleg ce înseamnă teatru și un colectiv de teatru. Este un om deștept care merită să fie iubit de spectatori. Eu sunt una dintre fanele lui care îl admiră și îl apreciază cu cea mai mare notă. Anume el este cel care ne crează o atmosferă prietenoasă și ne provoacă dorința de a munci. Uneori am impresia că le știe pe toate și cred că așa și este. Știe să joace orice rol i-ai da și-l trăiește de parca ar fi despre el.
– Cum contribuie orele de teatru în dezvoltarea ta ca personalitate?
Teatrul este locul unde poți să comunici cu oamenii, unde tu trebuie să te faci auzită de un public și să-ți meriți aplauzele. Fiecare clipă de teatru e o picătură de dezvoltare în personalitatea mea. Foarte mult contează și colegii cu care muncești însă eu am avut parte de cei mai activi și prietenoși colegi. Dezvoltarea vine din munca comună și anume cresc iubind frumuseția Artelor.
– Cunoștințele dobîndite la această facultate, te ajută să demaschezi nesinceritatea oamenilor sau alte emoții?
Odata ce ești actor fără ca să vrei îți dai seama de teatrul ieftin pe care încearcă să îl joace cineva pentru a ascunde ceva sau pentru a obține ceva. Și chiar dacă observ nesinceritatea oricum îi zîmbesc în ochi dîndu-i de înțeles că a fost depistată și că mascarea a fost nereușită.
– Cu ce preferi să te ocupi în afara orelor de teatru?
Lecturarea a celor mai înteresante romane de care sunt furată și dusă în secolul acțiunilor de acolo. Îmi place să visez dusă de valul trărilor pe care ne expune autorul într-un roman. Prefer mai mult dramele. Sau petrec timpul alături de prieteni și familie în care neapărat introduc o temă de dezbatere și cît mai înteresantă pentru a afla părerea celor apropiați asupra unor subiecte care m-ar înteresa.
– Cum crezi, oare teatrul se suprapune internetului, care acoperă toate interesele tinerilor?
Cum am menționat și mai devreme teatrul nu pre are valoare la noi în țară. Bine, nu doar la noi în țară , am fost peste hotare și am văzut că acolo sunt oameni care sunt cointeresați de artă și sunt băieți la care le este mai plăcut să invite o fată la un teatru, decît să o invite la o discotecă. Eu sincer lucrul ăsta mai mult l-aș aprecia la un baiat, adică, asta deja înseamnă mult. În ceea ce privește internetul, prea mult, prea multe pierdem noi cu internetul și punem accent pe niște lucruri mărunte care într-o oarecare măsură duc la degradare, și nu doar la degradare mentală sau degradare de cunoaștere dar la cea spirituală.
– Ce planuri de viitor are Marcela Slobodabiuc?
Poate nu o să lucrez ca actriță, oricum nimic nu mă oprește o să joc teatru atunci cînd o să vreau să mă distrez singură acasa sau cu prietenii, alături de care aș putea să improvizez ceva. Ăsta e un hobby de-al meu de mică, eu cred că teatrul niciodată nu o să-mi iasă din sînge, el deja este amestecat cu sufletul meu și cu mintea mea. Cum aș putea să-mi iau rămas bun de la ceea ce sunt? Nu, nu-mi imaginez. Îmi plac piesele de teatru la nebunie, îmi place să improvizez să fiu auzită și să transmit publicului emoții. Chiar dacă o să fiu nevoită să renunț, oricum nu voi renunța de tot. Știu că mereu o să mă întorc acolo unde eram cea mai fericită, acasă, lîngă mama, bărbatul iubit și la mine. La Teatru și Jurnalism.
Mulțumesc mult, Marcela, pentru interviu și succese în viitor.
Stagiară: Cristina Eftodi
