Ieri, 12 martie, la biblioteca Națională a avut loc ecranizarea filmului „Etajul 2” semnat de Dumitru Țurcan Diaga, absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Chiar dacă scurtmetrajul a fost prezentat în premieră pe 12 octombrie 2013, criticii cinematografiei nu au ezitat să mai discute o dată dedesubturile acestui experiment finanțat din banii proprii ai studenților.
Subiectul acestui film este drama unui tînăr, care după un accident rutier rămîne paralizat în scaunul de rotile. Dan, personajul principal, își dorea o viață respectabilă, fără lipse materiale cum au dus-o părinții săi. Însă destinul se pare că îi pregătise alt scenariu. La ora 5:57 a fost orbit de o mașină ce a intrat pe contrasens. Părinții săi care se aflau cu el în mașină, nu au rămas în viață.
Regizorul Dumitru Țurcanu a declarat pentru portalul Radio Studentus că ideea acestui film a venit de la sine.
„Mergînd pe drum, un bărbat în scaunul de rotile sa apropiat cu rugămintea de a fi ajutat. Eu l-am ignorat, urmîndu-mi calea. După cîteva minute mi-am seama că nu cerșea bani, ci avea nevoie de ajutor pentru a ridica cîteva scări. Atunci am înteles că ignorăm deseori pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor”.
Inițial filmul trebuia să fie de 15 minute, însă Trofim Guțanu, producătorul şi directorul de imagine al filmului a spus că e imposibil să redai acel mesaj metaforic publicului într-un timp atît de scurt.
„Mesajul trebuie să aibă variantă metaforică, cu întrebări care trebuie puse singur pentru sine, de aia am ajuns la puțin mai mult de 30 de minute”.
Marin Turea, critic cinematografic a declarat că orice poveste trebuie memorată doar în cîteva fraze.
„Cenușăreasa și alte povești pe care le cunoaștem cu toții pot fi relatate în doar cîteva propoziții. Asta e unicitatea subiectului. Un mesaj scurt. Poveste simplă, echilibrată. Trebuie să ne regăsim în pielea personajului, care pare cel mai dificil de realizat, precum fiecare avem trăirile personale și viziuni diferite”.
În sala bibliotecii au fost prezenți și actualii stundenți la cinematografie, care au pus în evidență niște lucruri care mai necesită muncă:
„Subiectul pare tras de coadă, iar falsitatea materialului dramatic e prezent pe alocuri”.
Întrebînd de ce au fost aleși anume acești actori, Doina Severin, Nicu Țurcanu, Cristian Pletiniuc, în special Ana Mardare și Guz, au primit replica:
„Am lucrat cu Guz și la filmul Culorile, unde s-a manifestat doar în laturile pozitive. E foarte ușor de lucrat cu el precum e foarte receptiv. Ce ține de Ana, e potrivită pentru acest rol. Nu am organizat casting. Am ales pe cei care au avut capacitatea de a transmite mesajul dorit”.
La final s-a ajuns la concluzia că pentru a realiza un produs cinematografic e nevoie de experiență proprie, fascinare, calitatea materialului uman. Lucruri pe care cu siguranță le deține tînărul absolvent, gata pentru noi provocări și premieri atît acasă, cît și în afara țării.
Olga Cristov, USM
