”Cosmos” de Carl Sagan reprezintă nu doar o carte despre știință captivantă și misterele universului, dar și despre o călătorie a descoperirii de sine.
Suntem cu toții făcuţi din cenuşa stelelor. Originea şi evoluţia noastră au fost legate nemijlocit de evenimentele cosmice ale trecutului îndepărtat. Probabil acest factor a influențat atît de mult atracția noastră față de tot ce se află departe de marginile planetei noastre. Cerul de noapte, care ascunde în el un univers plin de mistere și încercarea noastră vagă de a le dezvălui, reprezintă sensul vieții multor oameni de știință, captivați pînă la starea de prizonieri ai propriei curiozități.
”Cosmos” este una dintre cele mai frumoase cărţi de ştiinţă. Împărţită pe 13 capitole semnificative şi succesive în evoluţia Universului, cel care o citește, v-a fi purtat într-o captivantă călătorie în timp şi spaţiu, de la origini până în viitor, de la date tehnice şi ştiinţifice până la superstiţii şi mituri antice. Aspectele ştiinţifice sunt însoţite de scheme, imagini şi grafice detaliate. Sagan foloseşte un limbaj simplu şi accesibil, făcând astfel ca până şi cele mai complexe subiecte, să devină uşor de înţeles.
Această carte este mai mult decât un ghid astral, este celebrarea vieţii, a curiozităţii, a relaţiei noastre cu tot ce ne înconjoară. Omenirea, formarea şi evoluţia acesteia ocupă un loc important în viaţa lui Sagan, acesta dedicându-şi întregul timp cercetării şi dezlegării misterelor. Este binecunoscut faptul că Pământul este o lume minusculă şi fragilă, iar scriitorul nu are nicio reţinere în a sublinia acest lucru. Din contra, ne face să ne punem întrebarea: care este rolul existenţei umane? Această incertitudine planează asupra întregii opere şi este explorată în profunzime. Pentru Carl Sagan, umanitatea reprezintă principalul stimulent pentru cunoaştere şi dezvoltare, și nu sunt puţine exemplele furnizate. Pornind sfios cu scrierile civilizaţiilor din Antichitate, este creionată o diagramă a progresului pe care omenirea l-a făcut în înțelegerea sensului vieţii.
La finalul acestei cărţi, realizăm de fapt, cât de puţin ştim, şi cât de mult mai avem de descoperit. Autorul ne subliniază discret, că nu suntem centrul şi scopul universului, ci mai curând că trăim într-o lume minusculă, pierdută în imensitate, plutind „într-un ocean cosmic presărat ici şi colo cu o sută de miliarde de galaxii şi un milliard de bilioane de stele ”, dar dornici de cunoaştere şi extindere.
