(Mihaela Radulescu) Întreabă-mă orice

Mihaela Rădulescu este autoarea Polirom cu cele mai mari cifre de vînzări. Volumul Nişte răspunsuri s-a situat pe locul I în topul de vînzări al editurii, atît în clasamentul general realizat la sfîrşitul lui 2009, cît şi în 2010.

Cartea de debut a Mihaelei Rădulescu, Despre lucrurile simple, bestseller din 2007 şi pînă astăzi, ocupă poziţia secundă în topul general de vînzări al Editurii Polirom, după romanul-cult De veghe în lanul de secară.

Pornind de la convingerea că „semnul întrebării este semnul evoluţiei”, noul proiect editorial este o invitaţie la autocunoaştere, autoarea punînd la dispoziţia cititorilor peste 400 de „motive” de autoreflectie. O carte interactivă, iniţiată de autoare, dar a cărei lectură poate avea tot atîtea „chei” pe cît de este de variat numărul cititorilor: sub fiecare dintre cele 425 de întrebări din volum există spaţiu pentru formularea răspunsurilor de către cititori. Un proiect editorial care, în final, se transformă într-unul personal.

De asemenea, cartea include povestiri cunoscute, dar şi inedite, ilustraţii de Ana Ularu, Andreea Esca şi Dani Oţil, precum şi o fotografie semnată Florin Rădulescu. Volumul are pagină lui de facebook, cu numele cărţii.

„Cînd am vrut să devin scriitor, nu mi-a dat prin cap să scriu despre mine, mai ales după ce am fost atît de mult timp (şi în atîtea chipuri în care atît de rar mă regăsesc)… Mihaela Rădulescu. Am vrut pur şi simplu să născocesc poveşti, să deschid subiecte banale, dar să le dau strălucirea din ochii cititorului care se regăseşte în ele. Nu m-am dus nici la capătul lumii, nici la marginea înţelesurilor pentru a scrie, ci am preferat calea simplităţii. Îmi place să scriu despre iubire, pentru că e tema oricărui suflet frumos. Îmi place să pun în încurcătură cititorul cu apucăturile îndrăzneţe ale personajelor mele, pentru că astfel îl fac să viseze. Cred enorm în capacitatea de a visa, mai ales cînd viaţă încă nu ţi-a dat tot ce i-ai cerut. Lumea despre care scriu este lumea în care mă simt cea mai liberă fiinţă şi primesc în ea pe oricine are fiori de arcuit şi dorinţe de încărcat.” (Mihaela Rădulescu)

Fragment din Prefaţă

„Cei care au prea multe certitudini mă înfricoşează. Îi prefer pe cei mai nesiguri cînd vine vorba de viaţă, îi prefer pe cei care formulează întrebări şi le adresează spre a află răspunsuri (pe care să le şi asculte!)… Să gîndeşti despre tine pe cont propriu, fără influenţe şi lozinci, fără citate şi platitudini, cu sinceritate, fără grijă pentru imagine sau reputaţie, este un lux pe care tot mai puţini par să şi-l permită. Cultură modernă naşte oameni siguri pe ei, care n-au îndoieli, care sînt mai corporatişti decît un banc de peşti, care au mai mult self-confidence decît bucurii, emoţii, gînduri, fantezii… Ei nu operează cu echivocul, ci cu «ştiu eu sigur…». Poate măcar unii dintre ei se opresc puţin din cursa şi fac exerciţiul tonic al unei întrebări lămuritoare, adresată înainte de a fi prea tîrziu.

Mecanismul întrebării nu este acelaşi pentru fiecare – unii au nevoie neapărat de context, alţii se străduiesc să afle pe cont propriu, folosind întrebarea doar în climaxul nedumeririi, alţii trăiesc măcinaţi de o întrebare că de un organ intern bolnav, sperînd să afle răspunsul din întîmplare… «De ce?» este întrebarea care ar trebui să fie stîlpul de rezistenţă al tuturor acţiunilor din viaţă noastră («de ce eu?» este întrebarea care ajunge întotdeauna ultima la întîlnirea cu rezolvarea unei probleme…). Dacă pentru multe aspecte ale vieţii noastre personale şi profesionale am răspunde corect la întrebarea «de ce?», am elimina, probabil, multe inadvertenţe cu care ne confruntăm suplimentar.

Semnul întrebării este semnul evoluţiei. Va invit să profitaţi şi să va înfruptaţi din întrebările… despre voi.” (Mihaela Rădulescu)

sursa: www.femeia.ro