”Omul generos” de Tor Norretranders, cartea remarcabilă a psihologiei sociale.
Cartea te poate păcăli de două ori. Iniţial, când vezi coperta şi citești primele rânduri, poți fi tentat să crezi că ai în faţă un self-help. Un fel de povestioare despre oameni care au reuşit în viaţă doar având această calitate, generozitatea. Apoi, după primele 10-15 pagini, începi să suspectezi ”Omul generos” de o superficialitate şi recunoști în ea deja un „manual de agăţat”, adresat sexului puternic (şi nu numai).
Însă nu vă grăbiți cu etichetarea. Într-adevăr, ”Omul generos” are o trăsătură în comun cu self-help-urile: faptul că rămâi cu multe informaţii noi şi interesante la sfârşit. Şi, într-adevăr are şi ceva dintr-un „manual de agăţat” sau, mai degrabă, îţi dă un sfat care, după cum spune Tor, ar trebui să te ajute să obţii mai mult sex.
Şi totuşi…manual de agăţat sau self-help?
Nici una, nici alta. ”Omul generos” e o carte de psihologie socială, o carte mult mai spectaculoasă chiar decât reţeta pentru a obţine sex pe gratis, oricând. Este o demonstraţie riguroasă, o argumentare a faptului că a fi generoşi e mult mai profitabil pe termen lung decât a fi egoişti şi a considera că trăim într-o lume în care fiecare se gândeşte doar la el.
Este o carte excepţională, și un fel de provocare să aibă curajul să o citească, pentru unul dintre cei cărora teza lui Tor Norrentranders li se pare o glumă. Că să îl puteţi contrazice ar trebui să contraziceţi atât de multe teorii deja demonstrate, încât v-ar lua, probabil, toată viaţă.
Evoluţia speciilor, selecţia naturală şi sexuală, echilibrele Nash, dilema prizonierului sunt toate acolo. Toată vin în sprijinul ideii centrale a cărţii: că e profitabil, pe toate planurile, să fii generos. De altfel, teoria selecţiei sexuale (versus selecţia naturală) reprezintă un capitol consistent din carte. Ne simţim sexy atunci când facem lucruri nemaipomenite iar satisfacerea egoului are un rol (subconştient) în naşterea altruismului pur, nedisimulat.
Interesant este că pe parcursul cărţii se merge către ideea că există o legătură psihologică profundă, între a face pe plac unui alt om şi trezirea propriei sexualități, subliniindu-se însă că, după părerea autorului, nu suntem generoşi pentru a avea parte de sex, ci mai degrabă avem parte de sex datorită generozităţii noastre care, manifestată sub diverse forme ne face atrăgători pentru sexul opus.
Deci motivul de bază (inconştient) pentru care facem lucruri bune, nu este posibilitatea de a obţine sex, ci nevoia de a fi admiraţi. Care, sigur, ar putea scurta şi drumul de la bar la pat, însă asta deja e altă poveste.
Însă partea genială a operei date, este faptul că autorul danez s-a folosit probabil de un truc de marketing. Deşi aparent sexul este tema centrală a cărţii, eu cred că l-a folosit doar ca un pretext şi ca un ”cârlig” pentru a îşi putea vinde celelalte idei, idei absolut remarcabile, de altfel.
Nu e o noutate că mulţi autori adaugă sexul ca ingredient pentru a vinde, noutate ar fi să iei sexul ca element central al cărţii şi să îl împachetezi cu ceea ce voiai de fapt să vinzi: psihologie socială aplicată.
