Este o anumită perioadă a anului, cînd viața activă și dinamică în Universitatea Tehnică a Moldovei se încetează. Studenții, muncind din greu un semestru întreg în sfîrșit primesc două săptămîni de odihnă și relaxare. Profesorii nu mai sînt nevoiți să petreacă zile întregi în cabinete, încercînd să ne descifreze „elementele de bază ale științei”. UTM întră în starea latentă… doar pe aceste două săptămîni.
Dar odată cu sfîrșitul tuturor sărbătorilor, viața în universitate se schimbă radical. Dinamică și imprevizibilă, în sesiunea de iarnă ea te „absoarbe” în rutina preexaminatorie și te lasă abia spre sfîrșitul lunii ianuarie. În cazul în care nu ai restanțe… Dar nu vorbim noi despre restanțe în sesiunea aceasta.
Așadar, studenții relaxați după vacanță încep pregătirea intensivă pentru examene. O categorie mai organizată (dar și mai mică după număr de studenți) și-a lăsat un pic de timp pentru repetarea în vacanță, dar oricum are emoții înainte de examen. Ceilalți, mare majoritate, încerc în ultimele zile să repete ceea ce n-au învățat niciodată. Momentele cele rare, cînd fraze „Mîine tot este o zi” sau „Nu las pe mîine ceea ce pot să fac poimîine”, nu mai sînt actuale. Mîine e sesiune deja.
În general, modul în care ne pregătim noi de examene este unul irepetabil. Numai la noi ajunul examenului durează cît o zi, iar se învață atît, cît alții învață în trei. Și anume: „Diseara”, „La noapte” și „Mîine dimineață”. În așa momente parcă încep să înțeleg de ce toți cunoscuții se uitau la mine cu o privire speriată, chiar șocată, după ce aflau că am depus documentele la Universitatea Tehnică.
Vii la examen cu gîndul că colegii vor avea posibilitatea șă-ți ajute. Coincidență: ceilalți se gîndesc la fel… Și doar profesorul nu ne susține în aceste speranțe. Nu sînt cunoscută cu obiceiurile din alte universități, dar am impresia că profesorii de la UTM se ghidează după principiu: „Mai bine să vii a doua (a treia, a patra etc) oară, decît să copii din prima.”. Ei, e normal să fie așa, deși studenții de fiecare dată vin cu gîndul „de a se descurca”.
Astăzi am un examen. Cu mai multă plăcere aș efectua o lucarare de laborator sau încă ceva „tipic” pentru Universitatea Tehnică. În pofida acestui fapt, mă simt destul de bine, încrezută și chiar n-am răbdare să mă întîlnesc cît mai repede cu colegile. De dimineață deja am vorbit cu toate și am stabilit că vom avea o restanță colectivă. Și totuși, mă duc.
Întrînd în universitate, inconștient apare zîmbetul pe buze. Nu știu de ce anume era provocat: de faptul că m-am întors în a 2-a mea casă, acum mă voi întîlni cu atîtea persoane dragi sau pur simplu de faptul că azi am ajuns la UTM nu la ora 8.00 dimineața, dar tocmai pe la 10.00! Și am examen.
Cea mai populară întrebare în zilele acestea este: „Ai învățat ceva?”. Cel mai răspîndit răspuns este: „Nu știu nimic și nu înțeleg de ce am venit! Oricum voi avea restanța.”. Studenții par caraghioși în zilelesesiunii de iarnă. Arăt fără nici o urmă de „îmbrățișările vacanței” – obosiți, somnoroși (ei, cînd să înveți, dacă nu în noaptea înainte de examen?), speriați. Alții parcă în starea de șoc sau trans. Îți vine să rîzi cînd îi vezi. Pînă la momentul cînd te uiți în oglindă și îți dai seama că arăți absolut la fel. Nici o calamitate naturală nu se compară cu sesiunea de iarnă. Ei poate doar sesiunea de vară…
În coridoare mă întîlnesc cu un prieten din grupa paralelă. Întorsînd paginile conspectului cu înfrigurare, pare că nici nu observă că citește caietul, ținînd „cu capul în jos”. Mă recunosc înainte de prima atestare, apropo, tot la această disciplină groaznică, de aceea nu-i spun nimic. Nu mă observă din primul moment. Dar după ce mă vede, scoate căștile și îmi dă o întrebare la disciplina aceea, făcînd să mă simt complet stupidă. Mă liniștesc cu motivul că acest examen mă așteaptă săptămîna următoare, deci poate voi reuși să învăț pînă atunci. Î-l întreb ce muzică ascultă acum, în sesiune. Am nevoie de ceva recomandări, poate mă vor ajuta să mă concentrez înainte de examen.
– „Vreau o minune” de Holograf.
Și la această notă simbolică î-l las cu conspectul răsturnat. Sper cît mai repede să văd grupa mea. Nu pot să spun nimic despre alții, dar știu precis că grupa mea și-a preluat ca imn „Eu vara (în cazul nostru iarna, evident) nu dorm”. Ce să faci, dacă într-adevăr zorii zilei ne prind tot citind și de sesiune ne pregătind…
Alături de fete din grupă mă simt parcă mai încrezută și mai liniștită. Ne rîdem și glumim, vorbim despre vacanță și planificăm unde vom merge după examen.
– Parcă special, episoade noi din serialele mele preferate au început să apare atunci, cînd am vrut să mă pregătesc de examene. Cum să rezist în așa caz? – dă întrebarea ritorică prietena mea
– În sesiune mereu se găsește vreo ocupație mai importantă. Fac curățenie, mîncare, cumpărături. La urma urmei, tot semestrul eram ocupată, cîndva trebuie să fac și acestea, nu? – adaugă o colegă de grupă
Ei ce să spun… În timpul pregătirii pentru examen, peretele din camera ta mereu pare un lucru mult mai captivant de admirat, decît conspectul din față. Nemaivorbit de ceea ce se petrece în geam. Studenții din toate timpurile au avut problema de concentrare. Studenții de la UTM nu sînt o excepție.
La examen e ca la cinema. Locurile din față nu sînt în favoare. Prima întrebare care mi se adresează după ce primesc subiecte – „Profesoara nu te-o anunțat cînd va fi examen repetat?”. Zîmbesc, dar în gînd deja planific data potrivită pentru examen repetat. De mirare nu este nevoie, pentru că rămînem fără restanțe. Minune…
Sfîrșitul sesiunii e ca soare ieșită după o ploaie intensă. Te bucuri de viață ca un copil, uiți de toate grijile. Ești fericit. Mai avem două săptămîni pînă la sfîrșitul acestui maraton, dar sînt sigură că timpul va trece repede. La urma urmei, sesiune de iarnă nu este o tragedie, ci încă un „set” de amintiri care rămîn din viața studențească. Și sînt într-adevăr impresionată de modul cît de vesel și amuzant trece timpul în sesiune de iarnă, în pregătirile pentru examene alături de grupa, colegi din universitate, profesori.
Da, e vesel la UTM în sesiunea de iarnă. Și cine nu crede, să vină și să răspundă la noi, la examen. Veți primi plăcere. Serios.
Sanda Pantelimonov,UTM
