Iată cum poţi, în cinci paşi simpli, să laşi din prima o amprentă frumoasă în mintea şi sufletul celor din jur.
Unii oameni ne sunt dragi de la primul zâmbet pe care ni-l dăruiesc, alţii ştiu să se facă plăcuţi în timp, după mai multe întâlniri şi conversaţii. Într-o societate atât de grăbită şi lipsită de răbdare cum e cea de astăzi, în care etichetele se pun rapid şi relaţiile de orice fel se fac şi se desfac ameţitor de repede, impresia pe care o laşi la prima vedere e vitală. Şi e de preferat să fie una bună. Nu e atât de dificil să te faci plăcută la prima vedere. Nu trebuie să fii vreun geniu sau vreo frumuseţe, regulile ţin strict de o atitudine echilibrată şi de bun-simt. Iată câteva dintre ele:
Zîmbește!
Când faci cunoştinţă cu cineva sau când te alături unui grup, fă-o zâmbind. Şi cu buzele, dar şi cu privirea – poţi exersa acasă în oglindă „ochii care zâmbesc“. Indiferent care ar fi starea ta de spirit, nu uita acest amănunt, mai ales că oamenii care nu te ştiu (încă) şi nu-ţi cunosc problemele nu-s obligaţi să afle că tu ai avut o zi proastă. Nu-i nevoie să rîzi forţat, cu gura până la urechi, dacă nu-ţi vine a rîde, dar un zâmbet e obligatoriu pentru a crea în jurul tău o atmosfera destinsă, confortabilă.
Strînge mîina…dar cu grijă
Poate sună superficial, dar felul cum cineva îmi strânge mâna când ni se face cunoştinţă îmi conturează destul de apăsat o prima impresie. Vorbesc acum în nume propriu, dar îndrăznesc să cred că mulţi gândesc la fel. Nu-mi plac mâinile „moi“, întinse fără entuziasm şi vlagă, pe care le strâng doar eu. Nu-mi plac nici strânsorile prea viguroase, care mă lasă cu degetele amorţite. Nu-mi plac mâinile transpirate, umede, lipicioase sau aspre. Nu cartonaşul pe care stau scrise numele şi funcţia ta reprezintă cartea de vizită la prima vedere, ci mâna cu care acompaniezi un salut.
Aratăte interesată
O expresie neutră şi o poziţie nu la locul său, arată că nivelul tău de implicare în conversaţia pe cale să debuteze este zero. Relaxează-ţi postura (fă „pe loc repaus!“, cum se spune în armata), iar în timp ce stai de vorba, înclină uşor capul către umăr şi priveşte-ţi interlocutorul în ochi. Ajută mult dacă acest limbaj al trupului care denotă interes nu e contrafăcut, ci însoţit de o reală implicare în discuţie. Nimeni nu-i agreează (nici la prima vedere, nici la a nouă) pe cei care se uită undeva în zare când le vorbeşti, concentraţi numai asupra propriilor gânduri şi probleme.
Comunică măsurat
Că să te faci remarcată, mai ales într-un grup numeros, tentaţia e să te înscrii des la vorba, să vorbeşti tare, răspicat cu informaţii menite pentru ai captiva pe interlocutori. Nimic mai greşit! Nu spune nimeni să fii mută – nici această atitudine nu serveşte vreunei primei impresii bune –, dar nici trăncăneala exagerată nu-ţi face vreun serviciu. Cum e bine? Păi, îmbină vorbitul cu ascultatul şi ai grijă că dozele să fie relativ egale. Fă enunţuri, dar pune şi întrebări. Şi menţine prima conversaţie (dacă nu e una de business, desigur) în limitele a ceea ce vorbitorii de engleză numesc small talk, adică generalităţi, opinii despre vreme, subiecte uşoare de interes comun.
Cele patru mari subiecte de evitat când abia ai cunoscut pe cineva sunt:
- Intimităţile ce ţin de propria persoană sau de viaţă altor persoane;
- Autovictimizarea („sunt săracă“, „sunt bolnavă“, „sunt nedreptăţită“);
- Discursurile pătimaşe pe teme sociale sau politice;
- Glumele deocheate.
Reține numele și folosește-le
Oamenii adoră să-şi audă rostite numele de către ceilalţi – asta îi face să se simtă speciali, remarcaţi, apreciaţi. Recunoaşte, cine îţi face o impresie frumoasă – persoană care îţi reţine numele după ce faceţi cunoştinţă ori cea care, după numai cinci minute, te întreabă: „Cum spuneai că te cheamă?“ Străduieşte-te deci să ţii minte numele celor cu care dai mâna – deşi s-a dovedit că, sub presiunea momentului, ne intră pe-o ureche şi ne ies pe altă. O tehnică de sprijin ar fi să repeţi, sub un pretext oarecare, numele celui din faţă ta, după ce acesta se recomandă. De exemplu:
– Mirela.
– Mirela? Ce nume frumos! Aşa o cheamă şi pe sora mea!
Desigur, nu trebuie să minţi, ci doar să găseşti o justificare drăguţă pentru a repetă numele. Astfel, ţi se va întipări în minte. Ai grijă să-l pronunţi de câteva ori şi în timpul conversaţiei („Da, Mirela, aşa mi s-a întâmplat şi mie când…“), iar interlocutorul va fi cucerit de felul cum pui în valoare întâlnirea dintre voi.
Sursa: www.femeia.ro
