Sub presiunea fluturilor din stomac, a reproșurilor directe sau voalate ori chiar din propria inițiativă, intri într-un proces de schimbare în relație numai ca să fii pe placul celuilalt. Dar mai știi cine ești și ce cauți în viața ta?
Într-o vreme, se difuza la televizor o publicitate foarte amuzantă: un tip rebel se îndrăgostește de o femeie, genul de frumusețe clasică. Devin cuplu și, după un timp (în care ea îl schimbă totatl, îi tunde pletele, îi modifică garderoba de tânăr neliniștit înt-una de bărbat serios), ea îl lpărăsește spunându-i ”Nu mai ești bărbatul de care m-am întrăgostit!”. Se poate aplica și invers, adică să ți se întimple și ție cu un bărbat care a tot încercat (și a reușit) să te schimbe.
Știi foarte bine cât de des se întîmplă asta în viața reală. De cele mai multe ori, după astfel de schimbări radicale, relația se fragilizează, apar frustrări legate de valori, ocupațiile și pasiunile la care ai renunțat de dragul celuilalt, lucruri care te defineau înainte de începerea relației. La modul idilic, se spune că te schimbi din dragoste și propria voință, că nu mai știi cum să-l mulțumești pe celălalt. Să presupunem că, odată ce pasiunea dragostei s-a stins, lăsând locul sentimentului pașnic de comfort într-o relație, îți aduci aminte de toate lucrurile la care ai renunțat și le vrei înapoi. Am citit despre femei căsătorite deja de 20-30 de ani, cărora le-au crescut copiii și au plecat la casa lor, lăsându-le fără nici o ocupație. Și, în timpul liber rămas, au revenit la tot acest bagaj valoric pe care l-au dat afară din casă pe măsură ce relația de cuplu a evoluat. Puține au fost cele care au avut curaj să recupereze măcar o parte din dorințele, pasiunile și lucrurile care le defineau înainte de relație. Multe au fost cele care s-au ofilit în continuare alături de partener, într-o viață lipsită subit de ocupații care să le țină gândurile departe de ceea ce le placea cu adevărat.
Să recunoaștem-cazurile în care femeia se schimbă din propria inițiativă, de drag, sunt la fel de multe ca situații în care i se cere, direct sau pe ocolite, să facă asta. În primul caz, e nevoie de o analiză riguroasă a lucrurilor la care, de bunăvoie, dorești să renunți pentru ceea ce numești binele comun. Ești sigură că valorile, pasiunile și ocupațiile de care vrei să te dispensezi nu te definesc absolut deoloc ca om? Nu cumva el s-a îndrăgostit de tine tocmai atunci când te-a văzut prin prisma acestor aspecte la care vrei să renunți acum?
Cel mai indicat este să urmezi calea de mijloc: activitățile care-ți ocupă mai tot timpul liber pot fi rărite, dar nicidecum abandonate, nu-ți neglija prietenii, pentru că ei ți-au umplut viața înainte să-l cunoști pe acest domn, cauza schimbării tale!
Când schimbările ți se impun, primul pas este același-o analiză clară a ceea ce ți se cere. Tocmai din acest motiv e promovată comunicarea în cuplu ca bază a stabilității, ceea ce pleacă de la emițător, ajunge la destinatar cu mesajul corect. Cu alte cuvinte, el îți cere clar să renunți la un anumit lucru (de exemplu, să nu-l mai cicălești), însă tu nu trebuie să înțelegi că nu e cazul să mai ai vriodată o părere personală în ceea ce-l privește. După ce ați stabilit, de comun acord, ce ar fi de schimbat, în limite clar definite, ar fi bine să te retragi, cu experiența ta, și să-ți dai seama ce trebuie cu adevărat să se întâmple. Ca să-ți fie mai ușor, ține minte zicala: ”Când doi îți zic că ești beat, du-te și te culcă!”, iar aici prietenii adevărați, care te-au cunoscut înaintea lui, pot fi un reper dacă în trecut ți-au reproșat același lucru ca partenerul tău.
Și ține mine-dragostea adevărată nu înseamnă captivitate, chiar dacă sub impulsul sentimentelor, vrei ca el să se afle lângă tine non-stop.
Sursa: femeia.ro
